Paseste usor cu mine in brate. Camera era un pic sumbra…
scaldata intr-o lumina palida. Mirosea a liliac… Ma tinuse inca ceva timp in
brate, se uita in ochii mei zambind, de parca puteam comunica doar asa…
privindu-ne. Incepuse sa rada si pornise din nou, tot cu mine in brate, urcand
niste scari. Nici eu dar nici el nu ziceam nimic. Pasea usor, cu grija, ca nu
cumva sa se sparga portelanul pe care il tinea in brate. Erau niste scari
spirale, din lemn putrezit care scartaiau la fiecare pas, plangandu-se parca la
greutatea care se lasau pe ele… Ajunsesem intr-o camera incalzita… care
mirosea la fel..a liliac. M-a lasat jos, mi-a cuprins fata in mainile lui si
m-a sarutat cu pasiune. Camera era mica, comfortabila, niste dulapuri erau
raspandite pe langa pereti, parca prea dezordonat, iar in mijloc era un mic pat
improvizat. Tavanul era alcatuit de fapt din niste geamuri. Se putea vedea
cerul. I-am spus doar sa se aseze… si m-am cuibarit in bratele lui. M-a cuprins
si lasandu-mi capul pe umarul lui, ne-am ridicat privirile catre cer… Si am
ramas asa.
II simteam inima cum bate. Sigur o simtea si el pe a mea.
Comunicam prin bataile inimilor noastre. Simteam cum fiecare bataie imi zicea
ca ma iubeste. Si am ramas asa.
Nu vreau nimic mai mult de la tine decat sa ramanem asa,
imbratisati. Te iubesc printul meu. Jur
ca te iubesc! :*
