Demult, candva, acum, maine...

De dimineata devreme a trebuit sa-mi infrang lenea si oboseala insuportabila si sa ma ridic. Trebuia sa fac ceva. Eram legata de niste deadline-uri si nu puteam inca o data sa aman lucrurile importante pentru viitorul meu. A trebuit, chioara de somn sa termin ceea ce ramasese nefinalizat de ieri si sa ma pornesc spre teluri inalte.
Pe strada, lumea "circula" cu intensitate si viteza. Eu, evident fiind in intarziere, eram si mai grabita...reuseam sa depasesc, ma impiedicam de unii, pe altii ii lasam sa ma depaseasca. Dar am ramas aiurita de toata fuga asta. Lumea intreaga se grabeste sa ajunga undeva, timpul nu ne mai ajunge, nimic nu ne mai ajunge, suntem atat de nesatui. Dar mie mi-a ajuns...mi-a ajuns timpul pe astazi. Astazi,dupa mult timp am simtit ca timpul nu m-a furat chiar atat de rau precum o facea pe vremuri. Inainte, venea hoteste dimineata, iar seara imi dadeam seama ca nu mi-a ajuns... Ei bine, astazi...m-am bucurat, am plans, am ras...si am socializat. M-am odihnit, am mancat destul si am baut destul...am iubit, am simtit iubirea, am privit, m-am minunat, ma minunez si acum, traiesc si acum fiece clipa,...impartasind...iubind...fiind trista, melancolica...simtindu-ma eliberata.,... traiesc in acelasi timp un tumult de sentimente care vin si pleaca la fel ca si caldura in corpul meu....care vine si pleaca... la fel ca si imaginea chipului tau de astazi...
Si ajung mereu la tine, mereu vorbesc despre tine iubitul meu, mereu mereu. Si cand tac inima vorbeste despre tine. Si cand dorm visele-mi vorbesc de tine. Si cand rad, sunetul e pentru tine.