O carte vreau doar!

Tu esti singura carte pe care vreau sa o citesc.
Cum ti-am spus, sa te citesc cand ma trezesc, inainte sa adorm, in timpul meselor, si cand vreau sa ma relaxez. Sa te citesc in pauze si in timpul cursurilor care nu se tin. Cand ma plictisesc si cand vreau putina pasiune. Sa sorb cuvintele cartii tale in autobuz si in salile de asteptare, pe banci prin parcuri si in tren. Sa te citesc mereu, oricand am timp si nu te am langa mine. Iar atunci cand am norocul sa te simt, chiar si atunci sa te citesc, dar sa o fac sarutandu-ti buzele, mangaindu-ti fata, privindu-ti ochii si ascultandu-ti glasul. Sa te citesc atunci, bucurandu-ma de tine.
Esti cartea pe care o voi citi vesnic, voi sorbi fiecare cuvintel si nu ma voi satura niciodata. Voi cauta in DEX toate cuvintele necunoscute, si mereu, mereu, ma voi stradui sa inteleg tot ce voi citi. Te voi ruga sa imi spui ce se afla in paginile lipite unele de celelalte, sau care sunt cuvintele ce lipsesc, sau sunt sterse. Nu o voi lasa niciodata din  mana iar finalul, desi il banuiesc, nu il voi sti niciodata si nu voi vrea sa il aflu vreodata.
Lasa-ma sa te citesc mereu! Lasa-mi cu imprumut cartea ta si nu mi-o lua niciodata. Nu o multiplica si nu da fragmente altora, permite un singur cititor - Eu!
Lasa-ma sa te iubesc!
Ti-am spus doar, ca El m-a creat ca sa iti arate cat de mult te iubeste. Nu exista dovada mai mare. Nu sunt cuvinte care sa exprime, arta, muzica, nimic... decat eu, eu exprim iubirea pentru tine, prin fiinta mea.
Sempre tua,
...

Sempre per te...

Nu incetam sa te privesc. Nu ai luat drumul Copoului, evident. Eram sigura ca aveai sa ma duci acolo. Locul in care ne sarutam, unde ne iubeam. Am mers ceva timp, erai tacut, eram distrasa.
Am ajuns la destinatie. Cu chiu cu vai ai reusit sa intri pe aleea aceea ingusta, zapada nu te lasa sa te desfasori in pace. Dar te-ai descurcat tu cumva. Ai parcat, undeva de unde se puteau vedea masinile trecand agale pe sosea, atente la drum si la ninsoare. Zgomotul orasului era pierdut in spate, lasat in urma.
Te-ai intors catre mine si m-ai sorbit din priviri. M-ai intrebat ce caut acolo, ca doar nu mai era ceata. Ti-am spus ca eu merg oriunde mergi si tu, nu poti scapa de mine. Ai inceput sa razi de naivitatea si dulcegaria mea. Mi-ai luat fata in palma ta si m-ai sarutat suav. Tremuram toata! Sunt vesnicele si mult doritele emotii pe care mi le dai de fiecare data cand ma saruti. Sunt mereu, acei fluturasi multicolori in stomacel care incep sa zburataceasca de fiecare data cand buzele noastre se intalnesc in perfecta armonie, intr-un perfect tot unitar.
M-ai privit apoi in ochi si, evident, incepusem sa rad. Cum fac de obicei eu cand ma emotionez. Te-am scos din masina si ti-am zis ca nu vei mai scapa de data asta. Am luat primul pumn de zapada si ti l-am aruncat in fata. Stiam ca incep un razboi din care nu aveam sa ies invingatoare dar nu-mi pasa. Vroiam sa zburd cu tine in bucuria zapezii. Am inceput sa alerg, veneai dupa mine si ma aruncai in zapada, ingropandu-ma. Reuseam sa iti mai umezesc si eu fata cu zapada rece, dar eforturile mele de a iesi din stransoarea ta erau zadarnice. Ne rostogoleam prin zapada, incepeam amandoi sa fim uzi leoarca. Zapada rece, buzele tale dulci si calde, zapada rece...cat de perfect se completau!!!
M-ai luat asa uda din zapada si m-ai bagat in masina. Ai urcat si tu si ai dat drumul la muzica si caldura. Tremuram amandoi si radeam ca doi copii...
Nu pot continua, tu stii...
Te iubesc mai, jur ca te iubesc!

Fila de "Taraste-te ca meriti!"

Nu stiu ce am in ultima vreme, cert e ca nu sunt in apele mele. Va intrebati, probabil, de ce aceasta denumire: "Taraste-te ca meriti!" .. poi pentru ca asta simt ca mi se spune. Nu am sentimente dragute (desi spusesem chiar zilele trecute cuiva, ca am descoperit secretul de a fi indragostit mereu si, deci, vesel mereu), ba chiar ma razvratesc impotriva tuturor. Nu e normal sa simti asta in plina sarbatoare. Nu mai am cheful ala nebun de viata si nici macar de a-i vedea pe cei mai dragi mie. Nu-mi doresc sa plec acasa, stiu ce ma asteapta, stiu cat ma voi chinui singurica si, anul acesta parca as vrea sa fiu egoista. Parca as vrea sa imi ofer mai mult. O fi haina noua de care imi vorbea cineva. Nu cred ca vreau sa ma imbrac cu ea dar mi se pune pe umeri si ma simt obligata sa fac in asa fel incat sa o merit. Nu schimb nimic din mine, iubesc in continuare cu aceeasi intensitate, ador la fel de puternic... dar toate astea sunt direct proportionale cu durerea pe care o simt. Cu cat iubirea creste, cu atat creste si durerea. Nu puteti intelege oricum. Nu sunteti aproape de sufletul meu. Nu este nimeni aproape, exact, nici macar tu. As fi crezut poate... ca ai fi...dar mi-am demonstrat contrariul.
Ma tarasc din nou pentru ca nu am invatat sa imi tin in frau sentimentele. Pentru ca ma simt ranita usor si de oamenii pe care ii iubesc cel mai mult. Pentru ca simt o gelozie iesita din comun desi nu ar trebui. De asta trebuie si merit sa ma tarasc. Sa fiu ca un vierme nenorocit care curata pamantul. Un vierme ce merita sa fie calcat in picioare. Asta merit atata vreme cat nu pricep ca iubirea nu cunoaste gelozie, nu cunoaste ura, nu se razvrateste. Asta merit si o primesc cu bratele deschise.
Pentru voi, cei care cititi, si care veti trece zilele astea pe langa mine, lasati-ma pe jos, nu va chinuiti sa ma ridicati, nu mi-ati face un bine. Lasati-ma sa imi gasesc propriile forte si sa ma incred in cine trebuie. Nu ma luati in seama si fugiti chiar, de puteti, lasati-ma...lasa-ma! (Nu merit oricum.)

E per te!

De ieri a inceput sa ninga. Si a nins  neincetat, exact ca in povesti. Ca in poeziile vechi pe care le ascultam cand eram mici. Si astazi a nins, desi a si plouat. Si a plouat mai mult decat a nins, si e totul ud, si e totul ud, si e totul plin de tine. Stii...nu mi te pot scoate din minte, oricat de mult as incerca. Ba mint. Ma gandesc intruna la tine si asta pentru ca imi place le nebunie sentimentul pe care mi-l dai chiar si atunci cand nu esti langa mine. Tu esti drogul meu!
Ma ridici atunci cand simt ca ating cu obrazul noroiul, ma inalti atunci cand simt ca aripile imi sunt frante de vant, ma iubesti atunci cand simt ca nu as merita nimic. Tu esti drogul meu!
Si a nins. E zapada aproape peste tot, hai sa scoatem din peisaj fleoscaraia asta de pe drumuri care iti ingheata degetele picioarelor. Si fiind zapada, si luminite peste tot, peste tot esti si tu, in mintea mea.
Am vazut apelul tau. Nu eram sigura daca ma sunasesi sau daca fusese doar un beep. Asa ca am incercat si te-am sunat inapoi, evident nu mi-ai raspuns. Mi-era teama. Ti-am trimis un mesaj, eram scurta si la obiect." Off... te iub..." Mi-ai raspuns dupa ceva vreme...mi-era teama din nou. Mi-ai spus ca daca nu ma simt bine, poate ar fi ok sa merg acasa. Asta am facut. Am iesit din multimea de oameni si m-am pornit singura pe drumuri...in ploaie si zapada. Visam la tine cu ochii deschisi. Stii cat de mult imi place sa fac asta. Am ajuns acasa, am facut un dus fierbinte asa cum imi place mie si m-am imbracat in cele mai pufoase pijamale. Imi facusem un ceai verde (inca ma chinui sa ma obisnuiesc cu el) si ascultam colinde. Mi-ai spus ca aduci pe cineva acasa si deci sa ma pregatesc sa ies. Nu-mi venea sa cred. Aveam impresia ca iti bati joc de mine dar cu toate astea te-am crezut si am sarit ca arsa din pat incepand sa ma pregatesc.
Nu imi luase mult, ca de obicei de altfel. M-ai scris dupa numai 15 minute. Mi-ai spus sa cobor ca ma vei duce tu in Copou, la Bianca. Eram aproape sigura ca luasesi legatura cu ea si ca deja complotaserati ceva impotriva mea. Muream de ciuda.
Coborasem din camera, iar tu ma asteptai in fata masinii cu o floare in mana. M-am apropiat de tine si am observat zambetul tau inconfundabil, zambetul de care m-am indragostit. Mi-ai prins floarea in par...si atunci ai observat ca nu am caciulita...m-ai certat.
Radeam incontinuu...Nu parea sa imi pese de nimic altceva decat de faptul ca eram cu tine...ca venisesi sa ma vezi. M-ai luat de mana si m-ai condus la masina...mi-ai deschis portiera si m-ai invitat inauntru. Ai urcat si tu, si ai pornit.
Nu spuneam nimic! Nu ma mai saturam sa te privesc, Printul meu! Mereu mi se intampla asa.
...

Simt ca fara ea, nu pot respira.

mda... melodie cantata de Ducu Bertzi. M-am indragostit numai de ea.
Stau si imi caut rostul. Ma uit pe strazi, la oamenii ce trec... niciunul nu-mi atrage atentia. Orice chestie mai draguta, orice atitudine mai senina si orice privire mai dulce ma doare, imi aminteste de el si nu e usor. La naiba ca e greu chiar si sa scriu despre el. Nu am inspiratia necesara desi simt ca trebuie sa ma exteriorizez cumva...si cuvintele sunt tot ce am. Dar nu pot scrie despre el. Tot ce as spune aici ar fi minciuna si atunci nu are rost. Nu pot spune nimic real. Nu pot declara cat il iubesc si nici cat imi este de dor. Ar fi totul o farsa. Cuvintele ce le spui trebuie sa aiba o insemnatate...aici ar fi lipsite...ar fi doar vorbe in vant, nu ar schimba cu nimic situatia, nu m-ar elibera si nu mi l-ar aduce inapoi.Dar pot scrie despre Ignatiu. Oh, da!!! Ignatiu! E cel mai scump baiat din lume. Pacat ca nu a avut niciodata sansa sa existe. Dar e minunat. Arata exact ca tac-su. Are ochii caprui si e brunet de mama focului. De asemenea e un dracusor. Nu are stare absolut deloc. Banuiesc ca il mosteneste tot pe el...

the last...dream

Paseste usor cu mine in brate. Camera era un pic sumbra… scaldata intr-o lumina palida. Mirosea a liliac… Ma tinuse inca ceva timp in brate, se uita in ochii mei zambind, de parca puteam comunica doar asa… privindu-ne. Incepuse sa rada si pornise din nou, tot cu mine in brate, urcand niste scari. Nici eu dar nici el nu ziceam nimic. Pasea usor, cu grija, ca nu cumva sa se sparga portelanul pe care il tinea in brate. Erau niste scari spirale, din lemn putrezit care scartaiau la fiecare pas, plangandu-se parca la greutatea  care se lasau pe ele…  Ajunsesem intr-o camera incalzita… care mirosea la fel..a liliac. M-a lasat jos, mi-a cuprins fata in mainile lui si m-a sarutat cu pasiune. Camera era mica, comfortabila, niste dulapuri erau raspandite pe langa pereti, parca prea dezordonat, iar in mijloc era un mic pat improvizat. Tavanul era alcatuit de fapt din niste geamuri. Se putea vedea cerul. I-am spus doar sa se aseze… si m-am cuibarit in bratele lui. M-a cuprins si lasandu-mi capul pe umarul lui, ne-am ridicat privirile catre cer… Si am ramas asa.

II simteam inima cum bate. Sigur o simtea si el pe a mea. Comunicam prin bataile inimilor noastre. Simteam cum fiecare bataie imi zicea ca ma iubeste. Si am ramas asa.

Nu vreau nimic mai mult de la tine decat sa ramanem asa, imbratisati. Te iubesc printul meu.  Jur ca te iubesc! :*

The nightdream..

...
"Unde mergem?" il intreb eu sfioasa dar plina de speranta. "Plec cu tine." imi zice si rade. Ador rasul lui, zambetul lui - mi-era dor!!! Il fixez asa cu privirea pret de cateva minute, pentru o clipa se intoarce si el spre mine si imi zambeste jucaus, dar se intoarce rapid la drumul lui. Mereu a condus atat de atent, dar chiar si asa eu mereu mi-am pus centura. Acum ceva timp in urma, trebuia sa ma duca undeva si drumul nu era decat de vreo 5 minute si nu foarte aglomerat (era foarte dimineata) iar eu tot mi-am pus centura. Radea mereu de mine. Dar de data aceasta facusem marea exceptie. Vroiam sa il pot privi fara sa ma deranjeze vreo ceva... vroiam sa ma pot intinde spre el, sa invadez locul soferului si sa-i mai sarut gurita. Am avut pornirea asta de vreo cateva ori dar m-am abtinut- era prea concentrat la drumul lui, drumul nostru de fapt.
Ploaia nu contenea deloc, ba chiar ii dadea batai de cap desi nu se oprea din zambit. Vocea nu i-o mai auzeam deloc, de parca vroia sa isi pastreze gandurile doar pentru el, cuvintele doar pentru el si glasciorul doar pentru el. Nu-l condamn, asta as fi vrut si eu, sa pastrez vocea lui doar pentru mine. Treceau clipele dar acum eu le doream sa stea in loc. Adormisem pe scaunelul meu, cu capul indreptat spre el. Ma prinsese un somn adanc. Visam din nou. Aceeasi campie...aceleasi flori inmiresmate, aceeasi seninatate a cerului care nu se mai preschimba in mare involburata de nori si ploaie. Am simtit aceeasi atingere- atingerea lui pe obrazul meu de data aceasta. Am deschis ochii si el ma privea dulce, imi zambea. Era el, nu mai era doamna de langa mine din autocar. Era el si erau ochii lui care ma priveau. Inca ploua. Ajunsesem la destinatie.
Cu o umbrela intr-o mana imi prinsese mana sa pot cobora... Eram somnoroasa si nu reuseam sa vad bine ce loc e acela. Ma udasem putin dar el era mai mult. Am iesit din masina si tinandu-ma de mana am pornit spre intrarea in casuta. Era atat de ciudata, dintr-un lemn vechi, uzat si ros. Geamurile erau peste tot, pana si in pod erau atat de multe si erau toate inchise, ceva absolut normal, avand in vedere ploaia care nu se mai oprea. Era deja spre dimineata cand am ajuns. Liniste profunda, nici el nu zicea nimic. M-a oprit in fata intrarii, m-a intors ca sa pot vedea padurea din jurul nostru si lacul care se intindea albastru si parasit la picioarele noastre. Un munte ratacit isi facea si el aparitia printre nori si prin ceata care era acolo. Toate erau constiente de prezenta noastra. Le tulburasem linistea in care zacusera pana atunci. Doar picaturile pareau sa isi continue drumul catre pamant necontenite, netulburate de nimeni. "Radu..." Nu am putu spune nimic mai mult. Nu l-am putut privi dar eram sigura ca nici el nu ma privea pe mine. Adoram impreuna minunatiile din jurul nostru. M-a prins de mana, m-a strans tare tare si abia atunci i-am simtit privirea atintindu-ma. M-am intors spre el si imi zambea, flacari ii ardeau in ochisori si mi-a facut semn sa intram. I-am zambit si am incuviintat la randu-mi din cap.
Usa se deschisese cu un scartait prelung si intunericul isi facuse aparitia. L-am privit din nou si razand m-a luat din nou pe sus... intram amandoi, imbratisati.
...

Daydream

Trec minutele... trec orele... scaunul mi se pare atat de inconfortabil incat nu ma pot odihni cum trebuie. Trec orele, trec orele... se scurg si paginile cartii mele, la fel si bateria telefonului, curand nu voi mai putea asculta nici muzica... trec orele, trec oamenii pe strazile pe care circulam cu aceasta viteza ametitor de slaba... trec orele, trec granitele, trece linistea si peste sufletul meu se asterne o plapuma de emotii greu de stapanit. Trec orele si vine semnalul telefonului, vin mesajele, vin minutele vine timpul... E timpul sa dau de stire ca vin acasa... e timpul sa pacalesc si sa fug putin chiar inainte de a ajunge chiar. Ii sun pe ai mei si le spun ca abia peste doua zile plec, deci mai dureaza pana ajung. Unul din bagaje e deja trimis acasa de vreo cateva zile, iar cel cu care vin eu e perfect pregatit pentru o noua plimbare. Una care sa-mi schimbe starea, care sa ma relaxeze si sa ma invioreze.
Il sun! Ii spun ca trebuie sa ajung curand. Ca maxim spre seara pe la 10 va trebui sa fiu acolo. Nu spune nimic. Ii mai spun ca as vrea sa merg undeva, sa ma relaxez dar ca nu stiu unde. Nu-mi spune nimic. As vrea sa il intreb ce are dar cuvintele mi se opresc undeva in gat si nodul care se formeaza nu se poate dizolva cu nimic. Schimb subiectul. Vorbim despre ce am mai facut in ultimul timp, de faptul ca mi-e dor de el, si de faptul ca o perioada sigur nu ne vom vedea, nu va putea. Acceptasem de mult ideea. Nu era ceva care sa ma izbeasca. O stiam. Inchid cu un "Te iubesc!"  plin de patima.
Trec orele... trec minutele... trece cheful de a suna la agentia de unde stabilisem sa imi iau pachetul de vacanta. Vine somnul, vine melancolia, vine casa. Cand aproape sa intram in Bacau incepe o ploaie torentiala. Eu inca nu sunasem la agentie si parca nici nu vroiam sa o fac. Ca ultima solutie, in caz ca m-as fi razgandit de la marele si insinguraticul meu plan, era sa le fac o surpriza alor mei si sa ajung mai devreme acasa. Inca nu eram decisa. Picaturile se izbeau atat de tare de geam inca simteam parca, cum se sparg in mii de alte picaturi micute si le vedeam cum se preling pe geam. Ii trimit un mesaj spunandu-i ca eu plec. Atat doar: "Eu plec!" "Unde?" ma intreaba el. "Nu stiu. Dar vreau sa scap. Urc in primul tren care ma duce undeva la munte." Imi raspunde cu un zambet larg. Nu stiu ce vrea sa zica cu asta dar nu-i mai spun nici eu nimic. Soferul ne anunta ca in 15 minute va opri la o benzinarie ca sa ne putem scoate pelerinele, sau ceva haine... ca nu mai e mult si ajungem iar in Bacau, din ce auzise el, e furtuna.
 Adorm subit dupa anunt. Visez campii inflorate si o mireasma imbietoare. Copii razand, pasarele ciripind... o senzatie atat de placuta. Dar curand cerul albastru de care ma bucuram initial incepuse sa se transforme... mireasma florilor e inlocuita de cea a ploii, cea care ma da peste cap, care imi place pana la nebunie... Simt imbratisarea lui, mangaierea lui. Imi atinge fruntea si ma trezesc. Doamna care statea langa mine imi zice ca transpiram  prea mult si ca a vrut doar sa imi stearga broboanele de pe frunte, nu sa ma trezeasca, desi... mai avem chiar foarte putin si ajungem.

Avea dreptate. Eram prin Balcescu. Inca putin. Mi-am luat lucrurile si le-am pus in gentuta. Mi-am pus si haina pe mine si asteptam cuminte sa ajungem. Realizasem tot atunci ca nu mai sunasem nicaieri si nu eram decisa ce sa fac... "Ma voi hotara dupa ce cobor" imi zisesem.
...
In Bacau chiar ploua bine, turna cu galeata chiar. Mi-am luat frumusel bagajelul si dadeam sa imi scot telefonul. Pana ce am reusit eu sa il gasesc, lumea care coborase cu mine isi luase deja zborul. Nici nu am realizat cand am ramas singura in statia de autobuz. Ridic din umeri rece in semn de nepasare si caut sa formez un numar de taxi cand simt o mana puternica care ma prinde de umar si ma intoarce...
Ii vad chipul, ii vad privirea, ii simt stransoare dar nu-mi vine sa cred. Nu reusesc sa schitez nimic pana nu il aud zicandu-mi: "Unde pleci principessa?" Cu o mana tinea umbrela si cealalta ma tinea strans. I-am sarit in gat fara niciun cuvant. M-a strans si el puternic la pieptul lui si am ramas asa, in liniste cateva minute. Incepusem sa-i simt inima batand puternic. Ce dor imi fusese de acel sunet!!!
Cand in sfarsit ne eliberam, ii sarut buzele cu nesat. Imi raspunde cu aceeasi pasiune.





Imi ridica gentile, le pune in portbagaj si lasa umbrela in masina. Vine spre mine prin ploaie si ma ridica in brate, ma saruta si el, si ma invarte de cateva ori dupa care ma urca in masina. Urca si el si porneste.
...

Still here!

It is weird how things have their own way ... I am still here, stuck in this city that seems to be my home. I know I love this place more than I love my hometown even if my friends are not here, my love isn't here, my parents aren't here, not even my sister. Nobody is here for me but somehow this is my home. I have memories here with different people, I have special trees and special parks and roads. I even have a special daydream place. I have a special place for Him, even though for me His house, where I can feel Him better than anywhere else is my church, my town, my house, where I felt for the first time how is it to love Him more than everything. But still, I remain here and I know that He is with me, He will always be. I lost a part of me in this city, and I am all the time looking for it. I can find me in someone's eyes, in someone's smile, in someone's words. I can even find me in someone's silence. I am everywhere here... and I love it. I will miss Iasi. :)

going home...

oh honey honey... oh beybe beybe...

I am coming home. :)))

                          Sincer abia astept sa ajung acasa. Nu voi poposi mult ptr ca nu imi permite timpul dar abia astept sa ajung. E ceva ce ma cheama... E ziua pe care mi-ai promis-o. Desi sunt franta, inca nu ma prinde somnul... ma gandesc la faptul ca toate mi se aseaza... Cineva mi-a zis ca ii seman lui, chiar azi mi s-a zis...si am ras, ma simteam bine... Chiar azi cand a trecut el pe langa mine, nici nu a trebuit sa ma atinga si am simtit furnicaturi pe spinare.... emotii... Iar azi noapte l-am visat intr-un mod extraordinar de ciudat... si am simtit ca ma iubeste.  Primul e cel care m-ar putea iubi, al doilea e cel care ma prinde in mrejele lui iar al treilea e cel pe care il iubesc de mult timp. Toti bruneti, toti frumosi, toti ma au in comun pe mine. :D Primul as dori sa ma iubeasca, al doilea nu as fi crezut ca ma poate iubi, iar al treilea ma iubeste desi nu ar trebui. Sunt nebuna... dar intotdeauna am avut un triunghi...trei puncte centrale intre care sa oscilez.... dar intotdeauna l-au avut in comun pe el. De data aceasta mijlocul face exceptia, nimic din el nu ma duce cu gandul la El si asta ma sperie putin... desi da, are un suflet minunat... un comportament uneori de copil nevinovat si uneori asta ajunge, dar nu, nu e nevinovat... nu e copil... pff... nu sunt confuza... stiu perfect ce vreau de la fiecare dintre ei. Nu am nicio neclaritate. Singura mea problema e ca nu vreau sa cer niciunuia nimic din ceea ce imi doresc... :) Prefer sa il am pe El din acest triunghi si sa ma satur din El.
gata cu abureli dintr-astea... fug... i am going home...:))

"grande Begnini"

Tocmai ce mi-a spus o prietena asta. Imediat ce a vazut un clip cu el. E adevarat, e chiar mare omul asta, mai ales daca vrei sa crezi ca traieste ca in clip, ca e cel din clip. Are atata viata, cum zicea si Irina, iti da o senzatie minunata de a trai cu tot ce putem. La poesia sei tu! Cu adevarat fiecare pas pe care il fac pe pamantul asta e un sunet care nu se repeta, e o dulce poezie, e minunata culoare. Fiecare privire, fiecare zambet. De-ar sti cei din jurul nostru cat de unice sunt acele momente in care ne privesc intr-o clipita, chiar si fara sa vrea... si ne surprind facand cevaa, schitand un zambet..sau orice. Trec cu vederea toate acestea dar pierd franturi importante din creatia pamantului. Cat de inutili suntem uneori, cand ne uitam la cineva si incercam sa stoarcem totul, pentru a captura in mintea noastra zambetul acela minunat pe care l-am vazut candva, cat de copii suntem sa credem ca se mai poate repeta in exact acelasi mod.
Din nou scriu de o atingere simpla. De aceasta data nu mai sterg, nu am cum. Nu mai e vorba de tine ci de un simplu gest. Imaginati-va o strangere de mana, care a facut furori, care a dat nastere unei dorinte nebunesti de a imortaliza momentul, in care am sorbit ca o nesatula toate informatiile... da! un moment memorabil...o privire si un zambet ufa, care nu s-au mai repetat niciodata. Stii, pana si faptul ca existau acele gesturi in fata mea facea momentul unic, nu va mai fi nimic asemanator. Am cautat, am sapat, am aprins lanterna in intuneric, degeaba... nimic nu se repeta. E ciudat sa constati chestia asta. :) Si pentru ca nu vreau ca vreodata sa gasesc ceva pe care sa vreau sa-l revad in acelasi mod, va zic... carpe diem! I will be the next great poem of the world.

Si daca plang...

si daca plang...

 Mi-am dorit intotdeauna ceva ce nu am putut avea. Imi inalt rugaciunile crezand ca nu imi sunt ascultate desi Tu le asculti, si imi raspunzi dar nu in modul in care as vrea eu... Se pare ca tot ce vreau sa iti cer trebuie sa fie pus la punct... trebuie sa fie stabilite toate detaliile altfel tu nu pierzi nicio ocazie sa imi demonstrezi ca ceea ce iti cer ii absurd... dar daca tot stii ce imi doresc...si nu ma indoiesc de faptul asta... de ce nu imi dai? E chiar atat de rau ceea ce cer? Eu tind sa cred ca tot raul spre bine... Nu-mi da sa ma indragostesc de altii, cand ceea ce iubesc e inaintea mea... nu-mi da alte emotii cand fluturii pe care ii simt ptr el nu dispar... lasa-ma sa rad de fiecare data cand il surprind ca se uita la mine... lasa-ma sa rad la toate tampeniile pe care le zice si lasa-ma sa simt cum tremur toata cand ma atinge usor din greseala. Nu le inlocui cu sentimente ciudate de necunoscut si what if-uri... lasa-mi.... :D

Nu rezist nici macar o zi.

Zilele imi ofera mereu prilej de bum bum bum... Am strans la piept camasa ta si am sorbit parfumul tau pana am simtit ca ma sufoc. Ti-am sorbit privirea la nesfarsit, iar visul s-a adeverit caci palmele tale mi-au tinut capul, si mi-au alintat chipul. Nici nu doream sa ma saruti asa cum  visasem eu, ci doar sa te apropii, sa ma alinti. Barbatii sunt atat de naivi uneori, chiar cred ca nu putem trai fara ei, dar noi de fapt nu putem trai fara iubirea pura pe care ne-ar putea oferi-o. Eu nu am trait decat atunci cand eram mica, un an intr-un weekend de fapt. Timpul care a trecut a fost enorm, a fost gradios...a trecut ca si cum mi-am petrecut viata alaturi de tine iar acum ce traiesc e alta viata... ciudat...imi bubuie inima si acum si as vrea sa ma privesti din nou. nchid ochii si te vad. :) Orice s-ar intampla, cred ca ce-i al tau e pus deoparte. Locul n care tu domnesti e vesnic. Te ador Domnul meu, da-mi puterea sa te simt mereu atat de puternic in inima mea.. si sa ma "saruti" mereu cu mangaierea ta divina. Cheama-ma la Tine zilnic chiar de intarzii, si nu lasa ca parerea mea despre lume sa intervina in relatia noastra. >:D<

Tie, caruia dintotdeauna trebuia sa-i fi dedicat totul. :*

A little piece of home

Ador senzatia pe care o simt dimineata cand ma trezesc in patul meu de acasa. :D Sa aud zgomote de la ai mei, de jos. Sa simt ca ma ustura in gat de la aerul mult prea rece mereu, din camera mea friguroasa. Sa pot iesi in curte, sa pot vedea florile, soarele rasarind, aerul de tara... pffff mi-era atat de dor. Si dealurile noastre, si casa Lui...valeuuu locul unde ma regasesc intotdeauna. Vreau sa traiesc aici o perioada, cred. As vrea azi sa ma plimb...pe coclauri...si as putea, am ramas singura acasa. :D Se pare ca oriunde as merge ii alung pe oameni, si Didi a mea nu m-a crezut cand i-am spus ca sunt fara de oameni. (din nou spun: niciodata singura, ci spus corect e: fara de oameni). :) Locul asta ma cheama intotdeauna, cel putin acum cand mai sunt oameni care sa conteze. Curioasa as fi sa vad daca ma va chema asa si atunci cand va ramane pustiu, insingurat. Cred ca dealurile mereu...si casa Lui la fel... :D:D:D intotdeauna. Curand va pleca mama, apoi si sor'mea, apoi si prietenul meu cel mai bun, apoi si ceilalti mult apropiati mie... ramane doar El care e mereu aici si mereu cu mine, dar...oamenii nu raman aici, oamenii care conteaza, si e ciudat caci nu se duc in bloc undeva, toti, sa ii pot gasi intr-un anume loc, ci se imprastie... unul intr-un colt, altul in alt colt...si-asa mai departe. Nu e bun, caci voi incepe iar sa umblu ca tiganul cu cortul...:)))  voi ajunge iar sa imi vad prietenul o singura data pe an (ajungem la traditie din nou), voi ajunge sa imi aud mama din an in paste, sa o vad si mai rar, iar pe altii...poate niciodata...pfaaaleuuuu... nu e bun cand se schimba totul in jurul meu. :( dar voi avea mereu senzatia de dimineata, cand ma voi trezi in patul meu, si voi auzi pasarele cantand, poate pe tata strigand sa ma trezesc..:)) ha... sau tipand sa cobor la o cafea... ;)) of of of... melancolia asta. am crescut, gata... m-am facut mare. :D Va pup dragilor. S-aveti o zi binecuvantata cu iubire din belsug;)

O noua era!

:) Sunt intr-un final fericita. :D e foarte ciudat. Lucrurile care inainte ma inspaimantau, care ma faceau sa disper, sa-mi pierd speranta, acum ma fac sa zambesc si sa realizez ca iubesc tot ce misca si tot ce are suflu. Imi mai vine uneori sa plang dar imediat imi amintesc ca e doar Rodica aceea din mine careia ii place sa sufere, dar nu o mai vreau pe aceea. E doar Rodica aceea care sufera din orice, din lucruri chiar imaginate, din povesti create si din lumi inventate, TELENOVELE... :)) ha.. ce ironie... nu-mi mai plac. Sau nu ma mai inspaimanta, lucru minunat. Zambesc din orice, si rad din orice, iubesc pe oricine si ma mai si aprind uneori (poate tot din orice, dar asta sa ramana intre noi :D)  Vai, dar cat imi place sa visez. E dreptul meu si nu mi-l poate lua nimeni. Visez incontinuu dar nu mai sufar... combinatia perfecta... Sunt fericita... si asta doar datorita Tie. >:D<
...
Lumina palida din ochii ei se stingea usor, palea si mai mult. Cand spre final simtind racoarea cum se asternea, s-a trezit, s-a ridicat din pat, iar ceasul de pe perete abia arata ora 5 si putin. Motaind s-a dat jos din pat, s-a spalat cu apa rece si si-a imbracat blugii ponositi si tricoul alb, prea labartat, si-a incaltat adidasii si luand geaca din cuier a iesit pe usa. Nu a incuiat, doar nu avea sa intre nimeni. A coborat scarile in fuga, abia a reusit sa treaca nevazuta de portar si si-a facut avant pe drum. Plouase bine in decursul noptii, asa ca nu avea rost sa evite baltile, avea sa le intampine oricum din plin. Luna se strecura sireata printre nori, incercand sa plece cat mai repede, iar norii ii tineau isonul... Strazile pustii, cainii erau mult prea lenesi ca sa se mai ridice si sa paraseasca culcusul lor incalzit in decursul noptii ptr a o intampina, ridicau alene urechile la zgomotul pasilor ei prin balti, dar nici macar nu se chinuiau sa deschida ochisorii...stiau ca e ea, ii cunosteau obiceiul. Uneori mai dadeau din coada, sa-i arate ca traiesc, dar in acea dimineata, ploaia ii molesise de tot ca nici macar atat nu aveau chef sa faca. Si-a continuat drumul cel pustiu. Mai intai la pas, apoi din ce in ce mai alert pana cand a inceput sa alerge efectiv spre locul care o chema in fiecare dimineata. Odata ajunsa acolo, cu inima batand ca un ceasornic prea grabit, stricat de prea multa viata, de prea multe amintiri, se oprea pe marginea drumului, se inchina usor si ridicand ochii, admira acea lumina rosiatica ce se ivea la rasarit. Un pic mai mult, si mai mult...tot mai mult... pana cand fata i se lumina de aparitia triumfatoare a soarelui. Zidul cetatii se apleca usor in fata deschiderii zilei formandu-si umbra ce avea sa adaposteasca multe chipuri incalzite, iar copacii suradeau suav la vederea acestei inchinaciuni. Instantaneu, o frunza isi alege la randu-si destinul deja stabilit. Ea va fi in acea zi "cea trimisa". Se desprinde de creanga care a sustinut-o prea mult timp, iar vantul care zilnic isi urmeaza cursul o ia pe aripile sale si o duce in inaltimi.
...
El, isi opreste ceasul inca dinainte sa apuce sa sune. Se ridica bucurandu-se de raza soarelui ce ii incalzeste chipul si care il orbeste in acelasi timp. Se spala pe fata in timp ce Ii vorbeste, Il lauda, Ii canta. Iar dupa ce multumirile i-au fost aduse, deschide fereastra, ptr a multumi si ptr cele de afara. Cu un mic scartait, ferestrele se deschid...inchide ochii sai albastri sorbind mireasma proaspata, de abia plouat si iarba umeda, zambeste, iar o frunza ii atinge obrazul zburandu-i apoi in par - i se opreste acolo parca voind sa ii sopteasca ceva. El o ia din par, o priveste, zambeste si i-o da vantului inapoi.
...

Un deget doar!

:) Atat a fost de ajuns pentru mine. Un deget care sa atinga cârma, si astfel mi-am schimbat coordonatele. Ma indrept catre altceva. Ceea ce aveam pana acum inaintea mea nu era ceea ce imi doream. Nu vedeam destul de clar. Am vaslit inutil impotriva curentilor si am ajuns destul de departe, dar nu departe in sensul de waw, ci departe de locul in care ar trebui sa ma aflu cu adevarat. I'm missing on something! DA! Mai devreme simteam asta si acum am realizat si ce anume trece pe langa mine. Nu e o persoana cunoscuta, nu e nimeni care sa va starneasca voua curiozitatea, is not human. E o stare, starea pe care o am acum. Asta imi lipsea. PACEA! :)
Iar daca plang sa nu credeti ca sunt lacrimi de tristete. Chiudo tutto.

 [The love you feel for a man, such a beautiful thing. It is nothing, though, compared with the love i feel for you.]

Giusto.

Sa las putin visul si imaginatia... Merg prea departe uneori si mi-e rusine... :(   Ceva concret, azi! Azi pentru mine a fost.... prea plin. Am muncit prea mult si am lenevit putin. Am mers prea mult pe jos. (noroc de adidasii astia...ca altfel... pfff) Am ras prea putin in prima parte a zilei. (dar am primit rasplata la sfarsit ;)) Am dormit prea putin. Am invatat mai nimic si am visat prea multe. Am stat prea mult pe scaun si dupa prea mult in picioare. Am primit o privire atat de calda pe drum de la cineva de la care niciodata nu te astepti, si am simtit iubire in inima. Am primit si o privire a diavolului si inima mi s-a cutremurat. Am simtit dezamagire, tristete prea multa, durere, neputinta, mizerie. Am simtit multe azi. :D Am simtit cum ma ridic deasupra pamantului de la o simpla atingere ( :D:D:D ) si inima mi-a tresaltat de la un simplu cuvant. Am visat muuult prea mult si am ras din nou... (finalul zilei). L-am simtit pe El, asta a fost cel mai important. Am navigat prea mult pe net ptr timpul ramas din zi dar am primit ceva minunat. Un impuls ... de parca gandurile din ultimele zile nu mi-au fost de ajuns, a fost cu siguranta un raspuns la rugaciunile mele. :) M-am simtit usurata.

Dar am vorbit prea mult azi cand nu trebuia, si mi-am inghitit limba atunci cand trebuia sa rostesc macar trei cuvinte. "Imi pare bine" :D:D:D  Mi-am ridicat picioarele de la sol... am zburat, chiar am zburat azi... :D:D:D (stiu ca am mai pomenit de asta) am fost surprinsa azi, si intr-un mod cat se poate de placut..si am visat din nou. ^_^  am facut pe detectivul, si nu mi-a iesit... :))) (asta e buna). Si am incercat sa trec neobservata si nici asta nu am reusit (din fericire). Inima imi batea ca nebuna, sincer, de la o simpla strangere de mana. (cat de ciudat poate fi) si inca imi bate, ca nebuna... nu ca de obicei-lenesa.

A trecut ceva timp de cand nu am mai avut emotii, e o senzatie deosebita... cand te impleticesti in propriile cuvinte si cand nu iti gasesti un punct fix la care sa privesti. Imi fugeau ochii dintr-o parte in alta, nu stiam ce sa mai sorb din tine. Stiam ca nu va dura mult momentul si trebuia sa acumulez cat mai multe detalii, cum iti stau ochelarii pe nas, sprancenele, ochii, lumina din ei, zambetul, pielea...parul...buzele...tot... Trebuia sa culeg tot cat mai repede. Nici nu stiu cat am reusit, asta se va arata la noapte, voi visa. :)  Ma vei crede nebuna. Iti dau perfecta dreptate. :)

Din nou o fila fara raspuns. Oricum...cu dedicatie...Celui care m-a surprins.

Sa scriu, sa scriu, sa scriu...

Azi noapte am avut cel mai ciudat vis posibil. Nu-l voi povesti evident ci doar voi spune ca I'm missing on something. I really do not know what but I am missing on something. Someone is passing right next to me, wanting me, smelling me, watching me, but I remain blind. I still do not know whom I'm speaking of, but I am sure he is here, somewhere. And I know his face, I've seen his face, I'm sure of it, otherwise I wouldn't have dreamed him. He has black hair, and he is so calm. Can not believe that, in my dream, he was so calm, just watching how I was going with this other guy, the wrong one. I wish to meet you, whoever you are, but have the courage to come to me, and grab my hand and tell me that I belong next to you. Otherwise.... :D:D:D "vaffanculo"

Ma minti! :)

Si azi, nici nu plec bine ca ma suni. Ciudat, te-ai tinut de cuvant. Ma intrebi "Ce faci love?" "Vii la mine love?" ... hmmm. Ce naiba??? Ciudat. Iti raspund ca da, evident, unde sa ne vedem? Unde stai? Si imi dai exact locul. Imi mai si ceri sa vin direct, fara sa mai trec pe acasa ca nu ai nevoie decat de mine asa cum sunt. :) Waw. Ce puii mei se intampla??? Cu toata zapada asta am facut ceva timp pana la tine. Ma asteptai infrigurat in statia de autobuz, iar cand m-ai vazut coborand ai venit ranjind... Mi-ai luat cartile din mana, caci avusesem si examen dimineata, si le-ai pus pe jos. Mi-ai descheiat paltonul, uitandu-te in ochii mei incercand sa ma vrajesti parca... si eu mi-am zis ca esti nebun, dar nu te-am oprit. Lumea circula, chiar daca era seara, iar tie nu-ti pasa deloc... Putea sa ne vada oricine, si sunt sigura ca am fost vazuti... mi-ai dat si caciula jos, m-ai luat in brate, pe sus... :)) si mi-ai dat drumul in zapada... Am crezut ca mor pe loc... am sarit ca arsa si am inceput sa ne batem cu zapada... un mozol extrem de periculos si deloc rece... ne-am oprit din rasete si joc abia cand ne-am gasit rosii si plini de zapada. Mi-ai luat lucrurile de jos si m-ai luat din nou in brate... radeam din nou. Si m-ai purtat pana la blocul in care locuiesti... Am deschis cu greu usa... tu nu vroiai sa ma lasi jos.. tremuram in bratele tale si iti placea asta. M-ai urcat pana la tine si m-ai lasat in camera... ai inchis usa si am ramas tacuti si nemiscati unul in fata celuilalt... Te apropiai putin ...ma apropiam si eu... incepeam sa zambim jucaus... uzi leorca ne priveam in ochi si tremuram amandoi... ai inceput sa ma dezbraci usor, si frigul ma cuprindea de tot, faceam si eu acelasi lucru, mereu mereu cu zambetele acelea... La atingerea ta imi tremura tot corpul, reunindu-se astfel cu frigul si senzatia de caldura... Ai inceput sa ma saruti pasional, asa cum numai tu stii, si... si. :)
Weekendul asta oare... sau sa vedem zilele astea. ??? :) hmmm... oare... Fruct interzis. :D:D:D ne vedem?

@

Sono abituata di amare tropo e quando non ho una persona per amare non sto bene. Cerco di trovare una persona che mi puo capire, cerco una persona come me pero nello stesso tempo una persona diversa.
Nella mia vita mi sono innamorata tante volte, e ognuno di loro che ho "amato" non ha riuscito capire come sono io. Voglio nascere di nuovo, voglio provare a volare e voglio stare tutto il tempo con lui, con te, con me. Fidati di me, dice una canzone, ti voglio trovare, voglio avere fiducia, voglio provare il tuo amore.

Sa-mi ceri doar!

Ne-am trezit in toiul noptii amandoi. Ne-am uitat la ceas si am observat cat de devreme e. Eu m-am ridicat din patul meu si el din al lui. Il simteam.
Mi-a soptit vantul in urechi ca si el merge tot acolo asa ca nu m-am oprit la primul semafor ci am continuat. Am mers in slapi, cu picioarele goale si in pijamale pana la Galata. Pe drum inima imi batea cu putere. Simteam ca frigul ma cuprinde cu totul dar nu ma puteam opri. El mergea la fel. Cu zambetul de visator pe buze, cu buzele lui moi. Iar ochii ii sclipeau in lumina felinarelor, ochii lui albastri. Mergea apasat. Ma simtea ca ma apropii de manastire. Zapada scrasnea sub slapii mei. Fremata la fiecare pas al meu iar inima imi zvacnea si mai tare... ador sa simt asa ceva. Picioarele imi ingheata si fac rani, incep sa imi sangereze, dar nu simt durerea. El ma simte mai aproape si simt cum sa bucura. Ne cautam in intuneric. Cainii se tin dupa mine, simt sangele si se apropie incercand sa imi vindece ranile. Dar nu ii las, ma apropii de el si ma simt din ce in ce mai accelerata. El ma simte si se bucura. Ajung la pod, il traversez usor ca nu cumva sa cad, nu as vrea sa pierd intalnirea cu el, am asteptat atat de mult.
Vad scarile, le urc usor, iar norii par sa se risipeasca. Zapada sta intinsa pe un alb imaculat iar luna ii scoate reflexele in evidenta. Vad pasii lui... a ajuns mai repede. Urc doua trepte si il vad, abia resufland. Alergase pana acolo pana ce auzise pasii mei urcand. Se oprise cu spatele la mine si ma astepta cu capul plecat. Abia respira. Eu am urcat tiptil, parca incercand sa ma furisez. Si-a intors putin capul si m-a privit subtil, ochii lui imi cereau sa vin mai repede. Il simteam nerabdator. Am urcat treptele pana la el si l-am luat de mana. S-a uitat in ochii meu si ne-am inteles imediat. Am inceput sa urcam scarile, erau multe la boala... si simteam ca mi se taie respiratia... ma tinea strans de mana ca nu cumva sa ma scape. Iar sala mare care s-a aratat dupa ce am impins usa de lemn masiv era murdara in fata noastra dar calduroasa. Ne astepta de mult timp. Mi-a dat drumul si fara sa spuna nimic a luat o patura pe care a scuturat-o putin. Eu am ramas muta si parca de piatra in pragul usii, ma uitam la el cu admiratie si cu iubire. A intins-o in mijlocul salii si daduse drumul la caldura. mi-a luat mana si m-a luat spre patura, spre culcus. Se uita intens, cand in ochii mei, cand la buzele mele.
Era intr-un sacou negru, iar camasa era si ea neagra, descheiata doua nasturi, sau poate trei, de reuseam sa ii vad parul de pe piept. Era in pantaloni de pijama, semn ca nu avusese prea mult timp sa se schimbe inainte sa plece... si el ca si mine tot in slapi, doar ca el era in acei slapi papuci de casa. M-a cercetat toata si mi-a dat geaca jos usor.... a asezat-o frumos in culcus iar apoi a inceput sa ma soarbe din priviri. Mi-a atins obrazul cu mana lui, ceea ce m-a facut sa inchid ochii pentru o clipa...apoi a coborat cu atingerea lui suava pe umerii mei aproape goi, a parcurs un traseu perfect coborand peste rochita mea de pijama pe piept, iar poi usor usor peste sanul stang, coborand putin si mergand pe coapsa, iar apoi pe fundul meu inghetat. M-a privit indraznet in ochi in timp ce facea aceasta iar lucrul acesta ma incita. Mi-a dat jos rochita si stateam tremurand, goala in fata lui iar ochii lui lacomi continuau sa ma sorbeasca. M-a sarutat pasional si simteam cum fluturii din stomacul meu isi luau zborul... II raspundeam inflacarata, dar nu indrazneam sa ma misc de fel. Mi-a muscat usor obrazul, m-a sarutat din nou iar apoi mi-a muscat umarul si incepuse sa ma sarute pe gat pana ajunsese din nou la buze, facandu-le sa se uneasca intr-o compilatie perfecta. Mainile lui imi magaiau bratele si tremuram. A durat un timp pana sa ne desprindem buzele pentru ca apoi el sa ridice geaca si sa ma imbrace. Ne-am asezat in culcus si m-a strans tare in brate, incalzindu-ma. Nu ne-am spus nimic, am stat asa pana in zorii zilei, el mirosind parul meu iar eu simtindu-i inima batand.
Pe cand soarele ardea cu putere, m-am ridicat usor, nu trebuia sa fiu acolo. Mi-am luat rochita si l-am lasat acolo. Se uita la mine fara sa spuna nimic, nici macar expresia fetei nu imi spunea vreo ceva. Nu imi luasem nici macar slapii, drumul urma sa imi dea pedeapsa cuvenita pentru fapta savarsita, si chiar inainte sa ies pe usa imi sopteste : "De ce?" ma intorc, il privesc, ii spun ca stau departe si ies.
Au trecut zile, iar eu inca il simt, ma asteapta.

Dragul meu,

Sclipirea din ochii tai m-a impresionat enorm. M-ai privit putin si apoi tot sangele mi s-a pus in functiune. Am gasit mana ta atingandu-ma, te-ai apropiat usor si cu un suras strengar te-ai prefacut ca ma lovesti, dar mi-ai atins atat de suav obrazul si inchizand ochii ti-am simtit privirea sorbindu-ma, ti-am simtit atingerea si inima deja ma durea. Credeam ca-mi va pocni. Am deschis ochii si te uitai in continuare la mine, cu ochii aceia mari si verzi. M-am inrosit si incepusem sa ma balbai, iti evitam privirea caci stiam ca m-as fi pierdut cu totul. "Va fi bine!" Mi-ai zis. . . Si eu am zambit, schimbasesi subiectul. Mi-ai prins mainile intr-o imbratisare. Pieptul meu atingea spatele tau iar tu ma ma prindeai intr-o imbratisare si mai stransa. Iti simteam parfumul atat de puternic incat credeam ca imi va ramane impregnat in nari si ca voi ramane cu el multe zile. {a trecut repede} Dar nu m-ai alungat. Te avertizasem sa ma alungi, sa imi spui sa plec, si nu ai facut-o... cat ma iubesti, pff... mult. Azi mi-am primit dupa foarte mult timp salariul intreg. Si inca o prima grasa, asa ca dupa sarbatori. Nu vreau sa cred ca a fost mila, si totusi... nu prea imi vine sa cred ca e iubire... ce o fi oare?