Vant!

Ea alearga, fuge de ceva, de cineva. Ar vrea sa scape repede, sa gaseasca o trasura in care sa se urce si sa dispara efectiv de acolo, sa nu fie gasita niciodata. Dar nu are norocul asta, nu a avut niciodata noroc la bingo asa ca de ce ar avea noroc in asa ceva?! Asa ca alearga cu o viteza nebuneasca prin piata, pe ploaie. E uda pana la piele si simte cum frigul i-a intrat pana si in oase. Oare e normal asa ceva? Sa fugi de un gand? Sa fugi de el dar inutil, fara niciun rezultat.. e o tampenie, dar mai conteaza oare, important e ca simti ca faci ceva, lupti, fugi, chiar si inutil.
Ea fuge, incearca sa scape de ceva. Cu viteza trece printre tarabe, se loveste de ele si mai darama cate ceva. "De ce fug oare? " se intreaba. "Doar nu e ca voi reusi vreodata sa gasesc o solutie. Nu exista solutie. Dar simt ca trebuie sa fug in continuare. Te-am regasit azi printre miile de cuvinte. Mi-am amintit cu stupoare de noaptea aceea, de jucaria tampita care si acum sade cu fundul in cana prea mare, de privirea ta. M-am hotarat sa-ti scriu. Doua cuvinte asternute pe o foaie negricioasa. O impachetez si maine o voi pune la posta. O vei primi candva si voi astepta cu sufletul la gura un raspuns. Deocamdata alerg. Pana cand??? nu stiu, probabil pana dimineata. Scrisorica nu e la mine, ma voi duce dupa ea dimineata. Voi ajunge oare dimineata? Mi-e prea frig si ma dor si picioarele. Fug de tine si nu pot scapa de tine, ce se intampla?
Mi-am permis sa te urmaresc azi. Am simtit ce ai simtit tu. Am vazut ce ai vazut si tu. Am iubit ce ai iubit si tu si in aceeasi masura. Doamne ce tare doare. Nu stiu cum rezisti!! Eu nu mai pot sincer. Mi-a ajuns o singura zi. Dar te inteleg, e pe atat de minunat pe cat e de dureros. Sa mai alerg oare? Mai pot? Desigur.
Am renuntat la tine azi. Prin doua cuvinte am renuntat la tine. Nu te mai caut, nu te mai vad, nu te mai aud. Desigur, maine ramane sa ne vedem in acelasi loc la aceeasi ora. "
Alearga, fuge... Lacrimile nu se mai disting, sunt lacrimi sau e ploaia care curge incontinuu??? Golul acela din suflet nu e ceva neobisnuit dar acum ii pare adancit. Ceva atat de simplu si de gingas s-a transformat subit intr-o prapastie urata si intunecoasa. E pe muchie de cutit, sa renunte sau sa continue cu un nod in gat? Sa expedieze scrisorica? [curand iubirea mea, curand voi fi cu tine/ curand privirea mea, ea toata-ti apartine/ curand odorul meu, curand pornesc spre tine/ curand amorul meu, tot dorul sa-ti aline. ]

Rüzgar

Penceremin perdesini
Havalandýran rüzgar
Denizleri köpük köpük
Dalgalandýran rüzgar

Gir içeri usul usul
Beni bu dertten kurtar

Yabancýsýn buralara
Nerelerden geliyorsun
Otur dinlen baþucuma
Belli ki çok yorulmuþsun

Bana esmeyi anlat
Bana sevmeyi anlat
Bana esmeyi anlat
Esip geçmeyi anlat

Anlat ki çözülsün dilim
Ben rüzgarým demeliyim
Rüzgarlýðý anlat bana
Senin gibi esmeliyim



wind which aerate my window's curtain
wind which wave seas with feather
come here gently
save me from this trouble

you are foreign to here
where do u come from?
sit down bedside of me,take a rest
it is clear that you were tired so much

tell me(how) to blow
tell me(how) to love
tell me(how) to blow
tell me blow and pass

you tell that my tongue shall be untied
l shoud say ''l am wind''
tell me to being wind
l must blow like you

Until the last moment

Sunetele pianului imi rasun in minte. Inchid ochii si as vrea sa ma aflu acolo,... curtea aceea atat de mare... iarba aceea atat de verde... ceata aceea atat de deasa si rece... simt ca vreau sa fiu acolo singura. Fara tine. Doar sunetul pianului si racoarea si singuratatea. Devin depresiva? Da. Ce e rau in asta? Imi simt inima pustie. Am o pajiste intinsa, cu iarba verde, proaspata, si nu vine nimeni sa se plimbe. Nimeni nu isi cauta linistea acolo. Pajistea e degeaba. Fara scop, fara rost. Lacrimile curg, "cuvinte nerostite ale inimii". E chiar asa. Inima ar vrea sa se planga cuiva de ranile astea pe care leul le linge de multa vreme si nu e nimeni in care sa-mi gasesc pacea, linistea, nimeni decat El. Iar gandul ca El m-a ascultat deja, mi-a ascultat lacrimile, m-a linistit. Iar lacrimile s-au oprit. Nici nu realizasem cand s-a intamplat asta. Sunt pensionara. Imi primesc pensia in rate, de cateva ori pe saptamana, uneori poate sarind una. Sunt pensionara de aproape 1 an. Pensia la inceput nu era nici pe departe indestulatoare. Cu timpul am invatat sa imi moderez cumparaturile si pensia incepea sa imi ajunga. Acum, sunt invatata atat de mult sa traiesc doar cu aer si cuvant incat, in zilele cand imi primesc rata din pensie ma bucur enorm, aceasta reprezantand ptr mine o amintire a muncii prestate candva. Imi aduce un plus de energie, un plus de consum. E o fericire. Dar trece ziua, pensia se duce, iar eu imi reiau viata normala, in care traiesc doar cu aer si cuvant. Iar lacrimile imi sunt acele cuvinte nerostite. Daca voi plange vreodata, citeste-ma, nu ma intreba "de ce?".

Fila din nou!

Din nou coboara lenea usor asupra pleoapelor mele. Praful care se asternuse acolo inca de pe vremea cand marea imi era la picioare, s-a dus. Pana si el e prea plictisit ca sa mai stea. A vazut multe, iar multe i-au fost negate. A plans multe dar multe i-au fost tinute in taina. Iar acum, dupa ani de tovarasie, s-a decis sa isi ia sborul catre alti ochi, catre alte pleoape. Sau poate s-au decis subit ca vor sa ma vada, ca s-au saturat sa ma simta si ca vor sa ma vada. Iar ochii in care si-au facut culcus acum, sunt ochii tai iubitul meu. Dar nici tu nu ma vezi. Eu sunt ascunsa ochilor tai, iar inima ta nu ma simte. Parfumul parului meu ajunge doar la el, la celalalt, la ceilalti, dar nu la tine. Ti-am scris o foaie, o fila, si am ascuns-o sub perna mea in noaptea asta. Ma voi ruga ca parfumul din parul meu sa se imprime in ea iar maine, cand o vei primi, sa simti ca sunt cu tine. Eu sunt aici, dar nu ma vezi. Inima mea bate pentru tine, dar tu nu o auzi. Ea canta pentru urechile tale, dar cantecul ii este ascultat de codrii vestejiti.

All about dreams

It' feels right but it's wrong. We just talked last night about this bet we made. It's awful because I dreamed about him but it's fantastic because this dream...wasn't like the other dreams I've had. This was a tiny part of reality. We were walking by and he just grabbed my hand and started whispering something and kissing me on the neck. My heart was beating so hard,my legs began to tremble. " I know that this is what you want, you can't deny it." he said to me and turned around he began to kiss me. I can feel it now like I felt it then, in my dream, his lips, the sweetness of his lips. The passion with witch he was kissing me over and over again. I woke up and he was...home, in his bed or I don't know, but he wasn't with me. I just wanna have him in my arms. 8->.. Love him? Think so. But it's all about dreams. And all about pure love. Just to see your eyes .

Fila de credinta!

Luna se ascundea vicleana printre nori pe cand eu ma pregateam se ies din camera. Vroiam sa ajung intr-un loc unde sa nu ma vada nimeni. Un loc unde crima mea nu avea sa fie descoperita. Vroiam sa insel societatea si astfel sa ma simt invincibila.

Iesisem de sub dus si pielea-mi fierbinte respira din greu. Ma simteam curata de orice pacat si inima mea zburda jucausa prin paduri luminate doar de luna vicleana. Stiam ca ea ma priveste si ma simteam parca vinovata. Puritatea imi fusese furata si deci ma simteam vinovata.

Ma trezisem in dimineata aceea cu fata la tavan. Geamul era deschis caci in noaptea aceea era ingrozitor de cald afara, asa ca aveam nevoie de aer, iar aerul de dimineata imi dezvaluise ca toata noaptea plouase. Era un aer curat, sfant. Abia atunci realizasem eu ca eram murdara. Trebuia sa ma curat.

Noaptea aceasta va fi superba... Mi-am asezat dragut rochita neagra, scurta, prea neagra. Mi-am cremuit picioarele subtiri si bronzate si mi-am parfumat gatul si incheieturile mainilor cu un gust dulce, mult prea dulce. Mi-am lasat parul scurt in vant, l-am scuturat putin, si am pus pe buze luciul de nelipsit. Am iesit si l-am gasit singur sub felinarul din padure. M-a luat de mana si m-a dus sub copacul vietii unde m-a golit de tot ce nu era al meu. M-a infatisat asa cum trebuia sa fiu si m-a cuprins in bratele lui prea subtiri si albe. Eram precum ciocolata si laptele. Mi-a dat drumul si mi-a privit roseata din obraji. Am zambit.

In noaptea aceea mi-a aratat luna, cat de vicleana era stand acolo - sus, cercetand pe toti si de toate. Mi-a mangaiat umarul speriat si mi-a sarutat palma prea muncita. Mi-a incalzit picioarele si mi-a inchis ochii. M-a sarutat pe frunte, apoi pe buze, apoi...a plecat si m-a lasat goala. Goala in padurea intunecata, unde lumina doar luna si felinarul prins in copacul vietii. L-am strigat zadarnic, imi raspundea doar ecoul. Mi-am insangerat picioarele mergand prin spini si pietre ascutite, mi-am brazdat obrajii rosii de rusinea goliciunii mele lovita de crengile copacilor care deja nu ma mai recunosteau si mi-am murdarit parul trecand oarba prin panzele paianjenilor. M-am trezit dimineata savurand dulcele miros al ploii trecute de cateva minute, m-am ridicat goala din pat si m-am indreptat catre copacul vietii. Era prea dimineata pentru a gasi vreo vietate in calea mea. Obrajii imi erau oricum rosii, luna inca ma urmarea suspecta. Copacul vietii statea trist si insingurat. Felinarul inca mai arunca lumini pierdute de vlaga printre frunze si crengi. Hainele imi erau asezate frumos la capatul patului, le-am luat, le-am mirosit si l-am simtit pe el. Erau curate, doar eu era murdara. M-am ridicat de pe jos si m-am dus la dus. Simteam cum curge apa pe trupul meu si ma durea. Eram ranita, eram murdara si plina de rani. Mi-am curatat fiecare rana si le-am ingrijit precum o mama pruncul. Am iesit de sub dus, mi-am curatat de sangele ramas pielea si aceasta respira. Era fierbinte, apa o facuse asa. Respira acum greoi, si se elibera de orice pacat. Eram libera si curata, desi luna inca ma urmarea. Mi-am luat papucii si am pornit iar catre copacul vietii. Eram goala, doar in slapi. Era deja intuneric, doar luna sus pe cer, deci nu aveam pe cine intalni. Copacul era iar trist si singur, doar el si felinarul...ah si luna. Ma simtise ca ma apropii si se luminase, incepea sa emane un miros de el placut. Era in copac si ma privea. A coborat, mi-a zambit mie, un zambet sugubet si m-a cuprins din nou. Era gol. Simtea fierbinteala trupului meu iar eu simteam durere. Imi atingea ranile inca nesfarsite. Mi-a sarutat fiecare brazdare de pe fata si de pe trup. Mi-a luat talpile si le-a calmat printr-un suflu racoros. M-a intins apoi langa copac si mi-a inchis ochii. Stiam ca avea sa dispara din nou, asa ca l-am prins de mana. Am tinut ochii inchisi si am simtit cum se zbate sa scape din stransoarea mea. Am simtit o bucurie de neimaginat. Am asteptat pana cand zbuciumul se calma si am deschis ochii. Statea intins langa mine, calm, senin si rece. Ochii ii erau lipsiti de lumina iar sangele mort. I-am dat drumul mainii. L-am cuprins intr-o imbratisare puternica si l-am urcat inapoi in copac. Am vrut sa ies din camera si pasii ma duceau tot in padure. Acolo nimeni nu ar fi aflat de crima mea, as fi inselat societatea si m-as fi simtit invincibila. Luna se ascundea vicleana printr nori, parca sfioasa, nu dorea sa mai vada drumul meu catre el. Eram calma si odihnita dupa o zi intreaga de somn. Am ajuns goala in padure. Felinarul era stins de mult timp, era rece. Luna nu vroia sa imi lumineze cararea iar copacul incepuse sa se usuce. El era rece, acolo, ma astepta. M-am urcat in copac, iar la gatul lui am vazut un lant de argint. Firul lumina puternic in intuneric si pe cand il atingeam, s-a desprins si s-a-nodat. Am luat lantul minunat si mi l-am pus la gat. El ma privea sec, rece, imi zambea la fel ca prima data. Mi-am inchis ochii si l-am simtit tinandu-ma de mana in timp ce ma chinuiam sa ma eliberez de lantul care ma sufoca. Picioarele nu mai atingeau pamantul, spinii si pietrele ascutite, obrajii incepusera sa ia foc dar usor, usor cedau caldura lor naturii. Sangele se coborase tot si urcarea ii deveni tot mai greoaie. Mi-am deschis ochii un moment si m-am vazut in ochii lunii ce ranjea la mine satisfacuta. Ma spanzurasem!

Inimi!!!

Sunt inimi mai frumoase care merita.
Nebunia face ca stralucirea sa piara
Sunt inimi care pe tine te cauta.
Dezgustul aduna fiara cu fiara.

O inima pura, dulce ca o primavara
Dar ura o transforma in venin de sarpe.
E inima ce zburda libera de povara
Ferice de ea, iubirea-i sade aproape.

Sunt inimi ce mai zbier in intuneric
Fug de lumina orbitoare-a lunii,
In colt cu chipul cadaveric
Stau ele impreuna cu nebunii.

O inima ce sufla vant puternic
Ce tremura intreg pamantul,
Ajuta-ma copil nemernic
Si curata-mi curat vestmantul.

Pentru tine!

Iar e faina luna... iubitul meu...

asa este iubita mea.. desi as fi preferat sa o pot admira din bratele tale..

Unde este patul nostru?
De vom vrea sa ne iubim
Tu un inger, eu un monstru
Unde-i patul anonim?

in camera dinspre est.. nu adoram amandoi sa ne trezeasca razele calde?..

Unde este estul? La rasarit?

da iubita

Dar daca-am vrea luna sa vedem
Si-ai sta la sanu-mi cuibarit,
I-am cere sa ne scape de blestem...!


Si vom avea ferestre mari?
C-as vrea sa fiu precum in rai.
Sa gust din norii cei amari
S-aud al ingerilor grai.


as face si tavanul din sticla..

Sa numaram stelele?
Sa le vedem cum cad?
Sa ne-apropiem buzele,
S-aprindem foc ca-n iad?

printre altele..


Ce altceva?
Am soarbe noi
Chiar toata seva
bradului apoi?

am spune bedtime stories la copilasi..

Dar patul nostru unde e?
Nu vrei sa fim doar noi
S-ajungem in cerceaf a ne ascunde?

.;.,....

Pass me that lovely little gun
My dear, my dearest one
the killers are coming one by one
you don't even wanna let them love you...

Postare "din nou"

Ma ai la mana!
A rasarit soarele intr-o dimineata cand
el se gandea cum sa scape de mine.
Iar soarele i-a luminat gandurile si
a gasit si solutia. Mi te-a prezentat pe tine.
Un timp zbuciumat, la naiba, ce-am avut
mereu vorbind cu tine, mereu cercetand
cumva de ma iubesti ori te joci si
chiar doresti sa iti bati joc de mine.
Pentru tine n-am mai fumat, n-am mai baut,
la boala vicii nesimtite, ma cutremur cand aud,
ma cutremur cand visez si ma sperii cand te vad.
Ti-am cerut o data, ti-am repetat deseori
si-am asteptat cu nerabdare un raspuns real.
Erau asteptari false, n-aveau rost acum
ca doar deh... noi radem glumim, nu-ntindem coarda.
Nu sarim gardul, nu avem sanse sa ne iubim.
Dar daca uitandu-te in inima ta plina,
castelul in paza cui este incredintat?
Nu vreau raspuns caci stiu deja, dar
a cui e camera de pret, a doua dupa ... dupa?
De e a mea, te rog atunci sa vii, vino!
De vrei sa fie mereu a mea, atunci vino!
Daca vei fi capabil sa imi spui si tu:
"sunt absolut fascinat de tine ca femeie
esti prea tare [...] adica din cate am vazut
pana acum , tu ai invatat foarte repede
niste lucruri pe care foarte multe femei
nu le pot intelege" ramane doar un daca.
Dar daca tu mi-ai zice candva:
"daca as avea cum te-as lua de sotie
chiar si maine seara [...] si ti-as da
tot ce poate fiinta mea mai frumos"...
Daca? Tu zici ca as fugi, tu crezi ca
as muri, as disparea, te-as lasa.
Tu crezi asta si nu intelegi inima mea
nu citesti in ea.
Ma ai la mana,
M-am deschis singura, am parasit
de bunavoie si nesilita de nimeni castelul
l-am lasat la voia intamplarii iar el...
el ti-a dat voie sa intri sa faci ce vrei.
Dar TU ce faci? Ce alegi sa faci?
Ramai sau pleci, lasi totul in paragina
pana cand stapanul se va intoarce
si gasind totul asa, se va-ntrista
si va scoate de pe piata castelul.
Il va ascunde ochilor si il va sigila
bucurandu-se singur de minunile
din interiorul sau, de culori si de
de adierea parfumului ei, al meu.

Final...

Adorm!
As vrea s-adorm intr-un somn lung
Sa nu simt cald, sa nu simt frig
Un somn de care sa nu vreau sa fug
Un somn pazit de-acest vant aprig.

Sa adorm, s-apoi sus in camera mea
Singuri, doar eu cu tine sa sfarsim
Sa ne iubim lungiti pe dusumea
Iar dimineata-mpreunati sa ne trezim.

Somnul meu sa nu se mai incheie
S-avem mult timp sa ne iubim
Sa gusti al meu parfum de femeie
Si-n parfumul tau sa adormim.

Dimineata ne trezim la colturi separati
Si lacrimi curg siroaie pe-obrajori
Dar firul vietii ce ne tine inclestati
Ne da de gol, suntem acum actori.

Actorii se prefac ca le e rau de-atatea ori
Singuratatea le e prieten si dusman,
Iubirea ii transforma-n calatori
Singuratatea se transforma-n talisman.

Tu spune-mi ca eu am mereu acolo
O camera numai a mea, a noastra
Ca ea, de vrei tu, va sta dincolo
Dar camera va fi a mea, albastra..

Promite-mi ca in somn vei veni mereu
In camera cu doar un singur pat
De unde vei dori si vei pleca chiar greu
Iar eu, doar un suflet abandonat.

Sa adorm, as vrea acum
Dar un somn lung fara de cap
Iar inceputul e oricum
Dar finele ..un somn de care sa nu scap.

Iubire dulce, dulce!

Hai vino!
Lasa totul in urma
Hai vino!
Vino tu, cel caruia ii simt inima atat de aproape
O vino tu, cel ce ma saruti noaptea pe pleoape
Vino tu, caci ma iubesti si nu o stii
O vino tu, asculta-ti inima, tu vrei sa vii.
Hai vino!
Lasa viata ce-a trecut
Hai vino!
S-ajungi la mine intr-o clipita
Sunt a ta draguta, a ta iubita
S-ajungi, sa ma saruti cum stii mai bine
Sunt aici sa ma iubesti, numai pe mine.
Hai vino!
Lasa...viata de acum incepe
Hai vino!
Si sa traim de-acum, mereu departe
Sa stim acum, nimic nu ne desparte
Si sa iubim neincetat, sa ne iubim
Sa stim ca voia Lui o implinim.
Hai vino acum la mine
Lasa totul, lasa-i pentru mine.
\
Priveste-ma si vezi cum soarele rasare
E-acolo sus, ca sa ne poarte in visare.
Culori din curcubeu desprinse, zbor
Acum vin spre noi, si noi fugim pe un nor.

Timpul il pierdem, fugim speriati
E frig, dar noi dormim imbratisati.

Iubirea ne-ncalzeste, suntem nepasatori
Urcam pana la cer ca doi calatori
Biserica ne-asteapta, iar mirii suntem noi
Estetic imbracati, de fapt noi suntem goi
Sufland, ne inghetam in vesnicie-mpreunati
Caci ne simtim iubiti dar in cer vinovati.

!

Iubire dulce amara!

Eu te privesc, si rad, si-ti cer sa imi zambesti.
Tu le privesti, si le citesti, stirile de pe pro sport.
Iar eu te cert mereu si tu-mi raspunzi
Ma faci nebuna, ma privesti dar ce-mi ascunzi?

raspunde...

Ma trezesc in zorii zilei incetisor. Inca nu deschid ochii, si parca nu m-as trezi dar simt pe obrajori cum ma arde. Mintea imi este treaza, gandesc ca este soarele care bate pe fereastra, intra in camera si vrea sa ma trezeasca. Mintea imi este treaza si deci, nu are cum sa intre soarele la mine in camera, nu are pe unde, decat poate doar o raza, doua... dar in niciun caz nu ar ajunge pe fata mea, eu stand intinsa in pat. Imposibil. ehhh...o fi imaginatia mea, nu e nicio raza de soare, nu ma arde nimic. Dar simt o adiere blanda de aer dulce. Simturile mi se trezesc si miros... E diferit, la mine in camera nu miroase asa. Geamul l-am inchis azi noapte inainte sa adorm si deci, nu are pe unde sa intre acest aer proaspat. Uhm... dar poate e imaginatia mea, totusi...abia m-am trezit. Mai lenevesc putin. Incep sa adorm din nou, dar pe obrazul meu simt incontinuu caldura, iar parfumul acela ma imbie, si se aud fosnete, ciripeli de pasarele. Simturile nu au adormit inca, asa ca aud bataile unei inimi... o fi ale inimii mele. Gandesc...poate mama a deschis fereastra, de asta acest parfum, de asta ciripeli, de asta o fi si caldura... Dar nu aud masini, e o liniste spre profunda.. bataile inimii...of...ce minunat...nu le-am auzit niciodata atat de puternic, nu le-am simtit... le simt... Nu ma mai arde pe obrajori... nu sunt acasa, in camera mea, in patul meu. Nu sunt singura. Mi-e teama sa deschid ochii, cine stie unde ma aflu. Totusi, incep sa simt cum cineva umbla langa mine. Se apropie si mai mult de fata mea. Ii simt rasuflarea, ii simt parfumul, oh... era al lui. Se apropie si mai mult. Oare ma va saruta? Nu deschid ochii, visez... trezeste-te! Dar simturile imi sunt treze. Il simt cum se apropie si mai mult, cu timiditate. Cred ca ma priveste cum dorm. Dar eu nu dorm. Il simt. S-a apropiat si m-a sarutat pe frunte, cu buzele lui moi, cu delicatete ca si cum nu ar fi vrut sa ma trezeasca. Ca si cum ar fi fost un sarut de ramas bun, el incearca sa se furiseze de langa mine, sa ma lase fara ca eu sa imi dau seama... vrea sa plece. Nu deschid ochii! Poate doar visez. Dar nu pleaca... s-a asezat mai aproape de mine si m-a cuprins... isi trece degetele prin parul meu... cred ca ma priveste. Oare stie ca sunt treaza? Oare asteapta sa ma trezesc? Inima imi bate cu putere, nu as vrea ca el sa simta asta. As vrea sa ramana acolo, sa se joace in parul meu.
Ma saruta pe buze, suav, dulce, de parca i-ar fi frica sa nu strice ceva din buzele mele. Ca si cum nu ar fi vrut nici de aceasta data sa ma trezeasca. Nu, ca nu cumva sa stiu ca a indraznit sa ma sarute. Mai stau putin. Nu ma trezesc. S-a intins langa mine. Acum ii simt inima batand mai puternic ca niciodata. Cat de minunat e cantecul inimii lui. De cantecul acesta m-am indragostit. Ma cuprinde cu bratele, si isi pune capul pe umarul meu, ii simt fruntea cum imi atinge gatul. Se intinde putin si imi saruta gatul. Ma trec toti fiorii si incep sa tremur putin. Mi-e teama ca nu cumva sa simta ca sunt vie, ca sunt treaza. Ii simt inima potolindu-se, ii simt rasuflarea mai calma, adoarme si el. Ma strange tare in brate, cu teama sa nu ma piarda, sa nu ii scap printre degete. Ii simt caldura trupului. Ma cuprinde, ma invaluie si ma adoarme. Adorm din nou zambind. Visez ca ma intorc cu fata la el si il privesc. Ma regasesc in ochii lui de un albastru minunat. El ma tot priveste, si eu il privesc acum. Imi soarbe lacrima care imi curge nesimtita pe obraz. Ma saruta cu emotii si imi zambeste. Simt ca ma iubeste. Il cunosc pe omul asta. Ii cunosc ochii, buzele, inima. Moaca lui mi-e simpatica. Inchid ochii pentru o clipa si ma trezesc din nou. Intuneric in camera, mi-e frig si sunt singura. Ma ridic, privesc in jur, camera e goala, pustie. El nu e cu mine. Incep sa plang, dar lacrimile imi sunt seci. Sunt uscate, un plans uscat. Suna telefonul... E el. Esti tu!

Neata! ' zic eu'

raspunde...

Tic Tac... Tac Taci!

Ciudat cum trece timpul. Ciudat cum trec toate, de fapt nimic nu ramane, totul se duce. Se duc clipe, se duc ani, se duc frunze din copaci, se duc fluturi, se duc panze... se duc si tot se duc. Ramane ceva oare? Ramane putin peste timpul prevazut dar doar in amintirea celui care a trecut pe acolo si a luat in viata sa acelea. Ramane in mine fluturele vazut ieri si frunza pe care am calcat care probabil nu mai e acolo. Ramane in mine panza paianjenului de ieri... dar dupa ce trec si eu... nu va mai ramane nimic. Sau va ramane inca putin in cel ce il va vedea azi, sau maine, sau mai incolo... dar dupa ce va trece si el... nu va mai ramane nimic. Dar din parfumul ce dimineata atinge pielea mea, ce ramane? Ramane el oare, intiparit in mintea cuiva? Ramane el intiparit in inima celui care ma iubeste in ascuns? Si cat ramane oare? Il va pastra acela pana si dupa ce sentimentele lui pentru mine se vor duce? Se va ridica dimineata si deschizand fereastra camerei sale, va simti in adierea proaspata a vantului de afara, si aroma dulce a pielii mele. Isi va aminti cand impreuna ne plimbam pe aleea pustie, cot la cot, fara sa ne vorbim...si trecand adierea vantului peste fata sa, inchidea ochii sorbind nesatul aroma dulce a pielii mele. Isi va aminti acestea si din nou va inchide ochii incercand sa dea viata amintirii. Dar eu nu voi mai fi, pe pamant sau doar in patul lui. Nu voi fi eu aceea care se va ridica fosnind, si se va apropia de el usor disturbandu-i visul. Nu voi fi eu aceea care il va imbratisa si ii va saruta fruntea, ori obrazul, ori buzele. Dar el va inchide ochii si ma va simti cum ii sarut inima. Ii va fi de ajuns, va fi suficient, inima ii va sari din piept. Buzele ei ii vor atinge fruntea in acelasi timp in care inima mea ii va atinge inima, iar el va tresari, se va umple de bucurie si sa va intoarce sa o imbratiseze pe cea care l-a sarutat. Dar nu voi fi eu aceea, ci va fi ea. Iar eu voi pastra amintirea melcului prins de lemnul foisorului din curte. Eu voi pastra doar bataile inimii lui si privirea. Iar zambetul i-l voi fura... il voi avea pe buzele mele, il voi folosi sa cuceresc alte inimi dedicate lui, si le voi pastra pentru mine. Ii voi fura zambetul pentru a ma hrani din el ca paianjenul de ieri, care isi savura cu nerabdare prada capturata cu usurinta. El isi foloseste plasa... eu ce am folosit...? Viclesugul? Cumva te-am inselat sa imi imprumuti zambetul prin cine stie ce metoda parsiva si acum refuz sa ti-l inapoiez? Daca e asa... atunci ti-l voi da, il vei avea...dar de fiecare data cand vei zambi iti vei aminti de mine. Asta vrei? Sau poate lacom, tu mi l-ai vandut si ai facut sa para ca ti l-am furat. Te-ai jucat? Te joci? Te indragostesti? :)) asta nu-si are locul aici. Am inceput prin joc si am sfarsit indragostit de tine. Dar nu ai sfarsit, ci doar ai inceput... Pastreaza parfumul meu. Pastreaza gustul meu. Pastreaza pentru ca timpul sa nu invinga, pentru ca la final sa spun ca am trait in altii mai mult decat in mine...



p.s. poza realizata de Valentin Sabau. ;)

Postare de an nou

Daps... un an nou. Unul in care am iubit destul de mult dar nu suficient, nu cat ar fi trebuit si cat as fi putut. Stiu ca pot mai mult. Am invatat in zilele astea, ultimele din an, cat de important e sa iubesti neconditionat. Am fost invatata asta transpirand, respirand adanc si plangand. Am invatat sa iubesc si in acelasi timp sa ling rani care sa se vindece repede si care sa nu se ma deschida. Am fost la tine si ai trimis repede o sluga a ta, un mester iscusit, sa imi repare inima. Iar acum e ca si noua... inca in recuperare dar simt ca isi revine rapid. Dar nu te-ai multumit sa imi trimiti doar o sluga, mesterul ci ai trimis impreuna cu el si niste muncitori care sa imi arate cum sa imi ingrijesc singura inima. Acum de exemplu, i-ai invatat ca trebuie sa imi arate cum sa impart din mine... ;) si invat, invat.
Deja mi-ai trimis un cumparator. :) I-ai aratat probabil, in ascuns, frumusetea inimii mele acum, si l-a atras, il simt cum "imi da tarcoale". Simt cum ma incolteste si vaneaza...Eu sincer vreau sa vina, vreau sa ii dau inima... ii dau cat vrei tu din ea, ii dau cat imi dai tu voie sa ii dau. Pana la urma, tu ai devenit stapanul ei, stapanul inimii mele.
Stapane, Eu am totul! Eu sunt fericita!
Sa ma tii asa si urmatorul an... nu lasa sa ma umbreasca copaci vestejiti si garduri inalte. >:D< te iubesc stapane!

Fila de nostalgie

Acum as vrea sa fi fost doar eu pe-atunci.
Acum as fi vrut sa fi avut inima intreaga, sa ti-o pot oferi. Au trecut anii pe langa copil, acesta a crescut, s-a facut mare si frumos dar... Exista un dar... copilul are inima bucati. Si ar fi vrut sa iti ofere o inima intreaga, o inima plina, fara petece, fara bucati de alta culoare... Cam imposibil, mi-ai deschis ochii Tu, si azi ma gandesc ca imi vei primi inima chiar si asa. Ma gandesc la reparatii inutile, trebuia facut un singur lucru, trebuia sa-ti fi vorbit cu sinceritate de fiecare data. Trebuia sa-ti fi povestit de prima cazatura, de prima palma, primul pumn. Trebuia sa-ti fi povestit de viclesuguri, de ascunzisuri, de taceri si de rusine... Toate trebuia sa ti le fi spus. Oare ce ai fi raspuns la vederea canii sparte cand eram copil? Oare ce ai fi facut cu gaura din perete, cu pata de pe covor... cu lustra sparta si cutitul ingropat? Ai fi peticit aceste greseli sau ai fi chemat un meserias care sa refaca totul cu minutiozitate, un mester care sa fi reinnoit totul... Cred ca asta ai fi facut, stapanul inimii mele. Dar mi-a fost frica sa ti le spun, mi-a fost frica sa te caut si sa recunosc ca eu, cand eram copil, am spart cana, am varsat pe jos, si am gaurit peretele. Am crezut ca ma vei certa si nu vei mai avea incredere in mine, asa ca mi-a venit intr-ajutor un muncitor de rand, un salahor care a carpit greselile mele. Asa am ajuns cu inima peticita... nu a stiut salahorul sa o refaca, ba mai mult, a stricat-o. Maine in schimb imi vand inima, maine vreau sa o dau, dar inainte de toate voi veni la tine sa te rog sa o refaci. Voi veni la tine sa imi aranjezi inima ca sa pot scoate bani frumosi pe ea. Ar fi pacat sa o dau ieftin, fara sa obtin si eu ceva. Deci asteapta-ma maine... Nu voi intarzia. In noaptea asta ma rog sa nu se rupa de tot. ;) Dar cutitul...? Of, cutitul.

fila din ploaie

Ploua!
Nu exista un moment mai frumos din noapte decat acesta, acum, cand aud ploaia... cand inchid ochii si parca fiecare picatura ce cade pe tabla incinsa de fapt cade pe fata mea...pe bratele mele... pe buzele mele...
Cad picaturile pe buzele mele,
nu doar le umezesc dar le si curata de fierbinteala...
Cad picaturile pe bratele mele,
nu doar le racoresc dar le si umple de atingerile tale...
Cad picaturile pe fata mea,
nu doar ma saruta cerul, dar ma saruti tu de atatea ori...
pe frunte, pe obraji, pe buze...

Fila de noapte

Si-apoi....
si-apoi mi-e frica sa adorm
Mi-e frica...
poate iti voi auzi vocea strigandu-ma,
sau iti voi simti palmele tinandu-mi fata...
si apropiindu-mi buzele de ale tale
as tremura ca varga
m-ar duce apa la vale.
mi-e teama...
Si-apoi...
si-apoi in noapte pot sa zbor
si de-aceea nu adorm
caci pot sa zbor catre tine
si zburand asa, as ajunge in bratele tale
iar buzele ti le-as simti, tu, fara suflare
m-ai strange tare, tot mai tare.
mi-e frig...
Si-apoi..
si-apoi in zori te-as parasi
de-aceea eu nu pot sa zbor
caci de la tine as fugi...
si tot fugind asa, poate ca as muri
iar inima nu mi-ai simti batand ca atunci
atunci cand strans in brate m-ai avut
mi-e somn...
dar imi e teama sa adorm.
si este noapte... nu ma suni?
Iti plange coasta, n-o auzi?
nu ti-e mila?

Fila de maine!

Maine ma vei vedea... Ma vei pune sa te astept pe strada deloc pustie. Ma vei pune sa-mi intorc fata de la toti aceia care vor trece pe langa mine pentru a-mi pastra lumina ochilor doar pentru tine. Maine ma vei strange in brate si imi vei recunoaste dragostea. Maine vei spune pentru prima data in viata ta ca ma iubesti, si o vei spune cu emotii, cu roseata in obraji ca mai apoi sa ma musti si sa ai motiv sa-ti ceri iertare.
Maine te voi privi. Iti voi urmari fiecare miscare, iti voi sorbi fiecare cuvant si iti voi fura lumina ochilor. Maine acea lumina va fi in cinstea mea si pentru mine. Maine te voi imbratisa si te voi mangaia pe spate jurandu-ti iubire vesnica. Ma voi cocota in bratele tale si fara sa vrei ma vei duce pe brate la paraul cu apa rece.
Imi vei umezi buzele uscate si vei dori sa sorbi fiecare picatura. Maine te vei pierde in ochii mei si te vei indragosti de caldura din ei. Maine iti vei promite ca nu ma vei uita, ca ma vei cauta mereu si ca urmatoarea "zi" vei veni din nou la mine pentru a ma iubi mai mult.
Maine a existat exista si va exista si maine.
Maine te astept pe drumul deloc pustiu. Adu-mi o sarutare.

Fila de azi

I-ai spus azi ca poate alege din cele doua femei din viata ta, de care tu esti sigur ca stiu sa iubeasca din toata inima, si asa tie ti-a ajuns. E prea mult... Nu iti mai trebuie. Una, crezi tu, iti este de ajuns. Asa ca, de ce sa nu imparti cu cel care a impartit atatia ani cu tine. I-ai spus azi ca poate alege. I le-ai prezentat pe rand. Mai intai una, cea mai mica si cu inima mai pura... cea care e in stare sa isi dea viata pentru iubirea ei... problema ar fi ca nu prea crezi ca va reusi ceva cu ea... ea nu isi inseala iubirea...ea e cea fidela...cea in care poti avea incredere, ar fi mare norocos prietenul tau daca ar reusi sa o cucereasca... dar nu cred. ea iti e fidela. Asa ca normal ii faci cunostinta cu cea de-a doua. Aia mai veche pe care o stii de mult, si o stii bine. Ii stii toate pacatele si toate infidelitatile, doar i-ai fost umar de plans. Iar ea are inima atat de mare si e atat de naiva incat s-ar putea usor indragosti de un om exceptional ca el. Ar fi fidela atat timp cat i-ar putea oferi iubire. Ea vaneaza iubirea si numai iubirea. Odata ce ii vei lua asta va insela, va cauta in alta parte o iubire, la fel de pura, la fel de plina, la fel de pasionala. Iar el e in stare sa ii ofere o astfel de iubire. El este in stare sa o cucereasca, eu voi inceta a-i mai oferi atentie, de orice fel, iar cel pe care ea il iubise candva i-a parasit intr-un final inima de tot. Asa ca sanse sunt mari ca ea sa il iubeasca pe acesta mai mult ca pe oricine. De ce sa nu impart bucuria si iubirea ce ma inconjoara. Alege Cezare... Alege! Iti dau aceasta posibilitate desi eu stiu pe cine as vrea sa iei.

Fila de ieri

Miros parfumul tau in continuare si simt cum incep sa imi tremure toate madularele.
Chipul tau nu vrea sa paraseasca lacasul mintii mele.
Inima incepe din nou sa imi bata cu putere si vreau sa plang.
Ajung pe punctul de-a incepe dar glasul tau ma opreste in gand.
Am facut o greseala mare, ca te-am dus acolo.
Trebuia sa te opresc inainte de a putea face ceva si sa pun punct.
Trebuia sa iti tai orice craca de sub picioare sa simti si tu caderea crunta.
Sa fugi acum de mine vei putea tu oare?
Chipul meu te va chinui in veci si-ti vei aminti de seara aceea.
Ma vei blestema plangand, crezand ca te-am uitat, te-am sters.
Iar eu voi plange singura si-n intuneric, vei sti tu oare?
Ca zambetul tau ieri l-am cautat si nu l-am gasit.
L-am cerut si nu mi l-ai oferit.
L-am furat dar mi-a scapat ca apa printre degete.
Lasandu-mi doar lacrimi in ochi si amaraciune pe buze.
Dar si tu mi-ai simtit parfumul, mi l-ai sorbit ca un nesatul.
Ai crezut tu oare ca iti va fi de ajuns ieri?
Dar si tu mi-ai furat un zambet si l-ai prins intr-o poza intunecata.
Vei descifra tu oare... amaraciunea buzelor?
Vei citi tu oare, simplitatea iubirii mele?
Vei reusi tu oare sa te saturi cu aceasta? sa-ti ajunga pentru timpul cat vei fi departe.
Azi ma ai... in poza din portofel ieri m-ai avut in brate...dar maine?
Maine vei fugi catre casa mea cautandu-ma dar nu ma vei gasi.
Maine vei plange amarnic langa portile in fata carora m-ai parasit.
Maine vei pleca fruntea si inima iti va bate cu putere.
Ma va cauta pe intregul pamant... dar va omite un singur loc.
Va omite inima ta chiar lacasul inimii tale, si va sti ea oare?
Va sti ea oare ca ma cauta zadarnic in alte locuri?
Va sti ea oare ca eu stau tot acolo unde m-am asezat la inceput...
Acolo eu voi sade pana la sfarsit.
Vei putea sa fugi, sa cauti sa ma inlocuiesti, sa alergi catre zori...
Sa mergi si sus, sa si cobori ...sa mergi acolo unde vei crede ca nu te voi putea urma..
Dar stii tu oare? Ca iubirea nu moare... ca ea va fi
Ca iubirea mea a fost ieri, este azi si va fi si maine..?
Vei sti tu zambarici, ca in ochii tai eu imi gasesc linistea?
Ca in surasul tau imi vad rasaritul chiar de e noapte
Ca ieri?
Ca in bataile inimii mele ai ascultat azi cantecul iubirii
Pentru tine ?
Iar parfumul tau, mi-a ramas intiparit in piele.
Iar sunetul rasului tau mi s-a scris in inima.
Iar sarutul tau e ca o palma langa buzele mele.
Mereu fierbinte, mereu acolo, mereu viu.
Dar ieri... ieri a trecut dar va veni si maine.

Fila de iunie!

O gasca buna de baieti se aduna zgomotos in fata blocului... se imping unii pe altii, il "capacesc" pe unul dintre ei, pentru ca "merita" si o iau la goana spre plaja. Cladirile din jurul lor isi pierd din forma. De la blocuri inalte ajung la cladiri maiestre, cu o arhitectura care iti fura privirea. Ei nu le observa, sunt atrasi doar de mirosul marii si gonesc, de parca aceea ar disparea in secunda urmatoare. Gonesc zgomotosi, cantand un "la multi ani" ragusit dar bubuitor totusi. Trec de parcarea aproape goala... [doar cateva masini isi faceau veacul pe acolo asteptand in liniste stapanii] ajung in parculet. Totul era minunat, parcul verde, fire places everywhere, briza marii, liniste, miros de gratar, si artificii desigur. Nimic nu le tulbura distractia tinerilor nostri. Cum ar putea fi posibil avand in vedere faptul ca unul dintre ei imbatranise cu inca un an??? Dar cuplurile ce isi cautau iubirea pe nisipul ud se oprira. De parca iubirea inceta odata cu zgomotul crescand al acelor tineri. Nimic nu-si mai avea valoarea initiala, trebuiau sa se fereasca acum de priviri curioase, trebuiau sa caute in liniste iubirea ca nu cumva sa vina altul si observand-o primul sa le-o fure... Si totusi, somnul fura pe oricine. Iar noi, noi eram de mult intinsi pe nisip. Simteam cum apa ne atinge degetele de la picioare, ne incalzea, iar tremuriciul ne cuprindea pe amandoi. Erai timid, nu vroiai sa ma lasi sa te sarut. Era devreme pentru asta. Era tarziu pentru a ma opri. Te-am sarutat si tremurai. M-ai cuprins cu bratele-ti fierbinti, m-ai sarutat, ai inceput sa imi atingi pielea fierbinte, cu miscari calme, simple... incercai sa ma linistesti si reuseai. Fiecare atingere a ta imi aducea un fior rece, care ma stingea. Nu regretai ca m-ai dus acolo, chiar si cu zgomotul care se pierdea usor printre soaptele noastre, chiar si cu lumina deranjanta care palea odata cu aparitia lunii pe cerul instelat. Nu regretai regasirea noastra. Ma iubeai cum stiai tu mai bine. M-ai strans in brate tremurand, curand si eu.
Tie!

Fila nou nouta de iunie

timpul s-a scurs si e aproape gata... suntem aproape acolo. Ganduri nu mai sunt, vise nici atat...speranta moarta de mult.
Cusca s-a deschis iar leii sar cu avant pe mine... Incepe sa ma muste de obraz, dar muscatura pare un sarut. Cu ghiarele ma zgarie pe spate, dar parca el mangaie suav. Se urca pe mine, incepe sa isi linga prada, o pregateste, dar mi-e imi par dovezi de dragoste. Timiditatea nu exista, ci doar un val care te tine departe de lume, te ajuta sa te ascunzi, iar cand prinzi curaj, valul se duce, pica... Atunci vedem si noi ce sade dincolo. Eu am vazut. Am simtit. Am auzit.

Azi noapte

... am avut un vis ciudat... nu mai tin minte cine anume imi cerea, dar i-am scris o poezie... o strofa de fapt... dimineata m-am chinuit sa imi amintesc exact dar nu am reusit... :| strange.,,
Ufff... cata distanta, cat timp pierdut ... cate goluri...nu-i asa? Am avut unele impedimente, nu am mai reusit sa scriu. Tara asta nu e toata pe dos... mai are si lucruri bune.. De exemplu lumea venita din exterior si stabilita aici.. :d Da, Izmirul e minunat ... ca si lumea cu care am petrecut acolo... In sfarsit nu m-am simtit atat de singura si parasita de lume. E foarte curios... El a avut grija, stiu sigur.

Luna asta am foarte multe de facut, proiecte, scenete, intalniri, conferinte... ufff...multe multe... apoi... ma asteapta Cipru, fratele meu... abia astept... dar cel mai mult astept sa ajung acasa, ca apoi sa fac pregatiri sa plec din nou... sentimentul e unul ciudat dar simt ca nu pot prinde radacini, nu acasa.. :) oricum... visul zboara din ce in ce mai departe, si versurile pe care le-am scris se sterg ca un curcubeu dupa ploaie...
In aceeasi directie.... ;)

O tu dragoste

O tu dragoste angelica

Cu chipul tau de scut de soare mult prea ars

Iar sangele curgandu-ti cu-avant in obraji

Sa vii usor sa ma-nconjori aici si-acum

Cuvinte pline de amor sa-mi spui.

Curand in noapte sa ne pierdem amandoi

De sirieni fugind

Si s-asteptam un soare sumbru noi vioi

Cu sangele ce viu reflecta visul nostru-mpreunat

Ce cu regret cerurilor s-a alaturat…

O tu dragoste angelica ce vrei aici sa fii

Sau sa ma ai la tine-n pat intinsa, goala

Cu parul negru-mprastiat pe perna moale

Cu ochii stinsi de vremuri lungi away from you.

Cu inima imprastiata, bucati pierdute-n vant

In zbor de vulturi-nfometati,

In rauri de cuvinte imprastiate,

In raze de franturi de inima pierdute, furate, vanate, secate…

Tu sa ma ai…

Wounded bird...

I am like a wounded bird cuz I'm hurt. Everybody is waiting for me to do something, everyone believes that they can have something from me, they try to steal everything piece by piece. First was my heart, and after that my mind, and now my consciousness. Take everything from me, take it all I don't even care. You have the power to destroy me , you have the power to lift me up, you have the power. Just fuck you very very much [as the song says].

From Turkey again, to you!!!

Din Turcia din nou

Luni, 7 martie 2011

Din pacate aici este blocat blogerul…nu pot posta nimic, dar cred ca voi apela la cineva de nadejde sa ma ajute si tot va voi tine la curent. 
…
Te ameteste cruntul vant… Ma ameteste, sunt doborata azi mai mult ca niciodata. Copilul din mine care a ras pana acum, alungand tot ce e nasol in viata, copilul care stia sa se bucure de jucarii s-a trezit oarecum la realitate si stii cum, nu ca orice alt copil, crescand odata cu trecerea anilor, dar ca un fluture care de azi si pana maine e altceva… copilul din mine azi e treaz si vede tot raul din lume. Vede ca nu toate se leaga, vede ca nu totul e perfect asa cum vroia sa creada. Nu mai vede jucariile ci doar bucati din jucarii, caci le-a rupt de nervi si de durere. Nu e nimeni aici care sa ma raneasca mai mult ca tine. Si nu, nici macar tu nu esti vinovat in povestea asta, ci doar copilul care a fost copil prea mult timp… fir’ar… poate ar trebui sa fac acel ceva lucru.. si sa nu mai vorbim, sa nu ne mai vedem, sa nu mai stim nimic unul de altul dar stii, nici asta nu ar ajuta, caci vesti despre tine ajung la urechea copilului de prin alte parti, prin alte mijloace si tot ajung… si tot ranesc.,,. Si fir’ar ca nu am incetat niciodata… Copilul are ocazia sa se joace zilele astea… astrele ii dau sansa sa fie fericit poate chiar si pentru cateva clipe dar nu poate face asta, caci e treaz… acum nu mai e copil… ci un om matur, mare care vede… ochelarii de jucarie prin care vezi mii de animale colorate sau soare si curcubeu dintr-o data s-au transformat in niste ochelari prin care copilul vede realitatea. Realitatea crunta care ii descopera intr-un final o pedeapsa… pedeapsa data de El, caci prea mult timp a fost frumos si s-a jucat copilul, si chiar uneori , in momentele de luciditate se gandea ca e mult prea ciudat ca nu a primit nicio pedeapsa in schimb, nu totul e frumos. Si uite ca azi… pedeapsa a venit.. si off cat e de dureroasa… nu am crezut niciodata ca va fi asa dureroasa… am trupul plin de rani acum… cum e scris in cartea aceea, si lumea care ma atinge pana si cu o privire imi provoaca durere. Azi am evadat din cusca mea de cristal si ma doare… nu mai e nimic care sa ma protejeze de toti si de toate… sunt un inger… un inger care si-a primit pedeapsa si e trimis pe pamant unde sufera … oh Doamne…cat doare… fir’ar… Evadare… evadare… evadare..

From Turkey with love!

Am ajuns! Sunt bine, desi raceala ma urmareste ca un scai.... Lume noua, muzica noua, gusturi noi, soare nou si ploi la fel de noi. Totul nou...dar nu si eu. Sentimentele continua sa se schimbe in acelasi ritm alarmant ca si pana acum. Idei vin si pleaca ca autobuzele in statia de langa tunel. Priviri, ganduri, infatisari...toate, toate vin si pleaca lasand in urma doar zgarieturi, doar urme, bruises. Si astfel, dupa fiecare 20 de ore petrecute intr-o zi, cand in sfarsit ma hotarasc sa pun capul pe o perna cu ursuleti si inimioare incepe minunatul meu calvar. Astept sa adoarma trupul, muschii sa se relaxeze si ma ridic si incep cu sarguinciozitate sa imi ling ranile. Unele mai vechi si mai adanci, altele doar superficiale dar care ustura ingrozitor. Trec cele cateva ore de somn iar dimineata, incercand sa imi deschid ochii dupa o noapte alba, ma ridic, ma spal pe fata si pe dinti sperand sa scap de reminescentele lucrului de noapte. Gustul de sange stricat, pierdut degeaba ramane in gura mea apoi o zi intreaga amintindu-mi again and again ca dupa numai cateva ore va trebui sa o iau de la capat. Iar cand vine urmatoarea noapte observ ca unele poate s-au mai vindecat dar pe deasupra lor apar urme noi care fac sa se redeschida si cele vechi. Observ cu stupoare ca toata inima mea e brazdata in acest fel si ca, uneori nici nu mai e spatiu pentru noile rani, astfel ca unii nu asteapta sa se vindece macar oleaca una ca deja brazdeaza o alta pe deasupra. Astea sunt cele mai putin dureroase, caci fiind obisnuita cu durerea abia pricinuita, acesteia i se adauga alta dar care doar adanceste, nu redeschide...
As vrea sa spun ca sunt fericita aici, sunt ce-i drept, dar doar la suprafata. Dar tot e mai bine decat acasa, acolo nu eram deloc. As vrea sa raman aici, sa incep o istorie noua, cu oameni noi care poate vor face niste rani mai dulci, ori poate mai interesante. As vrea sa raman aici. As vrea sa... offf ce greu e. Inspiratia bunicii mele... Nu a mai scris de mult in mine si asta ma oftica, ma indeparteaza de mine, de el. Nu ai mai scris de mult si vad ca spatiul gol lasat de tine se umple cu altii care scriu dar nu la fel de frumos ca tine. De ce sa renunti la acest sclav al tau??? Cu ce ti-a gresit? Nu lasa alti oameni sa ocupe spatiul tau, scrie in mine! :(( Plec acum.

Demult, candva, acum, maine...

De dimineata devreme a trebuit sa-mi infrang lenea si oboseala insuportabila si sa ma ridic. Trebuia sa fac ceva. Eram legata de niste deadline-uri si nu puteam inca o data sa aman lucrurile importante pentru viitorul meu. A trebuit, chioara de somn sa termin ceea ce ramasese nefinalizat de ieri si sa ma pornesc spre teluri inalte.
Pe strada, lumea "circula" cu intensitate si viteza. Eu, evident fiind in intarziere, eram si mai grabita...reuseam sa depasesc, ma impiedicam de unii, pe altii ii lasam sa ma depaseasca. Dar am ramas aiurita de toata fuga asta. Lumea intreaga se grabeste sa ajunga undeva, timpul nu ne mai ajunge, nimic nu ne mai ajunge, suntem atat de nesatui. Dar mie mi-a ajuns...mi-a ajuns timpul pe astazi. Astazi,dupa mult timp am simtit ca timpul nu m-a furat chiar atat de rau precum o facea pe vremuri. Inainte, venea hoteste dimineata, iar seara imi dadeam seama ca nu mi-a ajuns... Ei bine, astazi...m-am bucurat, am plans, am ras...si am socializat. M-am odihnit, am mancat destul si am baut destul...am iubit, am simtit iubirea, am privit, m-am minunat, ma minunez si acum, traiesc si acum fiece clipa,...impartasind...iubind...fiind trista, melancolica...simtindu-ma eliberata.,... traiesc in acelasi timp un tumult de sentimente care vin si pleaca la fel ca si caldura in corpul meu....care vine si pleaca... la fel ca si imaginea chipului tau de astazi...
Si ajung mereu la tine, mereu vorbesc despre tine iubitul meu, mereu mereu. Si cand tac inima vorbeste despre tine. Si cand dorm visele-mi vorbesc de tine. Si cand rad, sunetul e pentru tine.