O carte vreau doar!

Tu esti singura carte pe care vreau sa o citesc.
Cum ti-am spus, sa te citesc cand ma trezesc, inainte sa adorm, in timpul meselor, si cand vreau sa ma relaxez. Sa te citesc in pauze si in timpul cursurilor care nu se tin. Cand ma plictisesc si cand vreau putina pasiune. Sa sorb cuvintele cartii tale in autobuz si in salile de asteptare, pe banci prin parcuri si in tren. Sa te citesc mereu, oricand am timp si nu te am langa mine. Iar atunci cand am norocul sa te simt, chiar si atunci sa te citesc, dar sa o fac sarutandu-ti buzele, mangaindu-ti fata, privindu-ti ochii si ascultandu-ti glasul. Sa te citesc atunci, bucurandu-ma de tine.
Esti cartea pe care o voi citi vesnic, voi sorbi fiecare cuvintel si nu ma voi satura niciodata. Voi cauta in DEX toate cuvintele necunoscute, si mereu, mereu, ma voi stradui sa inteleg tot ce voi citi. Te voi ruga sa imi spui ce se afla in paginile lipite unele de celelalte, sau care sunt cuvintele ce lipsesc, sau sunt sterse. Nu o voi lasa niciodata din  mana iar finalul, desi il banuiesc, nu il voi sti niciodata si nu voi vrea sa il aflu vreodata.
Lasa-ma sa te citesc mereu! Lasa-mi cu imprumut cartea ta si nu mi-o lua niciodata. Nu o multiplica si nu da fragmente altora, permite un singur cititor - Eu!
Lasa-ma sa te iubesc!
Ti-am spus doar, ca El m-a creat ca sa iti arate cat de mult te iubeste. Nu exista dovada mai mare. Nu sunt cuvinte care sa exprime, arta, muzica, nimic... decat eu, eu exprim iubirea pentru tine, prin fiinta mea.
Sempre tua,
...

Sempre per te...

Nu incetam sa te privesc. Nu ai luat drumul Copoului, evident. Eram sigura ca aveai sa ma duci acolo. Locul in care ne sarutam, unde ne iubeam. Am mers ceva timp, erai tacut, eram distrasa.
Am ajuns la destinatie. Cu chiu cu vai ai reusit sa intri pe aleea aceea ingusta, zapada nu te lasa sa te desfasori in pace. Dar te-ai descurcat tu cumva. Ai parcat, undeva de unde se puteau vedea masinile trecand agale pe sosea, atente la drum si la ninsoare. Zgomotul orasului era pierdut in spate, lasat in urma.
Te-ai intors catre mine si m-ai sorbit din priviri. M-ai intrebat ce caut acolo, ca doar nu mai era ceata. Ti-am spus ca eu merg oriunde mergi si tu, nu poti scapa de mine. Ai inceput sa razi de naivitatea si dulcegaria mea. Mi-ai luat fata in palma ta si m-ai sarutat suav. Tremuram toata! Sunt vesnicele si mult doritele emotii pe care mi le dai de fiecare data cand ma saruti. Sunt mereu, acei fluturasi multicolori in stomacel care incep sa zburataceasca de fiecare data cand buzele noastre se intalnesc in perfecta armonie, intr-un perfect tot unitar.
M-ai privit apoi in ochi si, evident, incepusem sa rad. Cum fac de obicei eu cand ma emotionez. Te-am scos din masina si ti-am zis ca nu vei mai scapa de data asta. Am luat primul pumn de zapada si ti l-am aruncat in fata. Stiam ca incep un razboi din care nu aveam sa ies invingatoare dar nu-mi pasa. Vroiam sa zburd cu tine in bucuria zapezii. Am inceput sa alerg, veneai dupa mine si ma aruncai in zapada, ingropandu-ma. Reuseam sa iti mai umezesc si eu fata cu zapada rece, dar eforturile mele de a iesi din stransoarea ta erau zadarnice. Ne rostogoleam prin zapada, incepeam amandoi sa fim uzi leoarca. Zapada rece, buzele tale dulci si calde, zapada rece...cat de perfect se completau!!!
M-ai luat asa uda din zapada si m-ai bagat in masina. Ai urcat si tu si ai dat drumul la muzica si caldura. Tremuram amandoi si radeam ca doi copii...
Nu pot continua, tu stii...
Te iubesc mai, jur ca te iubesc!

Fila de "Taraste-te ca meriti!"

Nu stiu ce am in ultima vreme, cert e ca nu sunt in apele mele. Va intrebati, probabil, de ce aceasta denumire: "Taraste-te ca meriti!" .. poi pentru ca asta simt ca mi se spune. Nu am sentimente dragute (desi spusesem chiar zilele trecute cuiva, ca am descoperit secretul de a fi indragostit mereu si, deci, vesel mereu), ba chiar ma razvratesc impotriva tuturor. Nu e normal sa simti asta in plina sarbatoare. Nu mai am cheful ala nebun de viata si nici macar de a-i vedea pe cei mai dragi mie. Nu-mi doresc sa plec acasa, stiu ce ma asteapta, stiu cat ma voi chinui singurica si, anul acesta parca as vrea sa fiu egoista. Parca as vrea sa imi ofer mai mult. O fi haina noua de care imi vorbea cineva. Nu cred ca vreau sa ma imbrac cu ea dar mi se pune pe umeri si ma simt obligata sa fac in asa fel incat sa o merit. Nu schimb nimic din mine, iubesc in continuare cu aceeasi intensitate, ador la fel de puternic... dar toate astea sunt direct proportionale cu durerea pe care o simt. Cu cat iubirea creste, cu atat creste si durerea. Nu puteti intelege oricum. Nu sunteti aproape de sufletul meu. Nu este nimeni aproape, exact, nici macar tu. As fi crezut poate... ca ai fi...dar mi-am demonstrat contrariul.
Ma tarasc din nou pentru ca nu am invatat sa imi tin in frau sentimentele. Pentru ca ma simt ranita usor si de oamenii pe care ii iubesc cel mai mult. Pentru ca simt o gelozie iesita din comun desi nu ar trebui. De asta trebuie si merit sa ma tarasc. Sa fiu ca un vierme nenorocit care curata pamantul. Un vierme ce merita sa fie calcat in picioare. Asta merit atata vreme cat nu pricep ca iubirea nu cunoaste gelozie, nu cunoaste ura, nu se razvrateste. Asta merit si o primesc cu bratele deschise.
Pentru voi, cei care cititi, si care veti trece zilele astea pe langa mine, lasati-ma pe jos, nu va chinuiti sa ma ridicati, nu mi-ati face un bine. Lasati-ma sa imi gasesc propriile forte si sa ma incred in cine trebuie. Nu ma luati in seama si fugiti chiar, de puteti, lasati-ma...lasa-ma! (Nu merit oricum.)

E per te!

De ieri a inceput sa ninga. Si a nins  neincetat, exact ca in povesti. Ca in poeziile vechi pe care le ascultam cand eram mici. Si astazi a nins, desi a si plouat. Si a plouat mai mult decat a nins, si e totul ud, si e totul ud, si e totul plin de tine. Stii...nu mi te pot scoate din minte, oricat de mult as incerca. Ba mint. Ma gandesc intruna la tine si asta pentru ca imi place le nebunie sentimentul pe care mi-l dai chiar si atunci cand nu esti langa mine. Tu esti drogul meu!
Ma ridici atunci cand simt ca ating cu obrazul noroiul, ma inalti atunci cand simt ca aripile imi sunt frante de vant, ma iubesti atunci cand simt ca nu as merita nimic. Tu esti drogul meu!
Si a nins. E zapada aproape peste tot, hai sa scoatem din peisaj fleoscaraia asta de pe drumuri care iti ingheata degetele picioarelor. Si fiind zapada, si luminite peste tot, peste tot esti si tu, in mintea mea.
Am vazut apelul tau. Nu eram sigura daca ma sunasesi sau daca fusese doar un beep. Asa ca am incercat si te-am sunat inapoi, evident nu mi-ai raspuns. Mi-era teama. Ti-am trimis un mesaj, eram scurta si la obiect." Off... te iub..." Mi-ai raspuns dupa ceva vreme...mi-era teama din nou. Mi-ai spus ca daca nu ma simt bine, poate ar fi ok sa merg acasa. Asta am facut. Am iesit din multimea de oameni si m-am pornit singura pe drumuri...in ploaie si zapada. Visam la tine cu ochii deschisi. Stii cat de mult imi place sa fac asta. Am ajuns acasa, am facut un dus fierbinte asa cum imi place mie si m-am imbracat in cele mai pufoase pijamale. Imi facusem un ceai verde (inca ma chinui sa ma obisnuiesc cu el) si ascultam colinde. Mi-ai spus ca aduci pe cineva acasa si deci sa ma pregatesc sa ies. Nu-mi venea sa cred. Aveam impresia ca iti bati joc de mine dar cu toate astea te-am crezut si am sarit ca arsa din pat incepand sa ma pregatesc.
Nu imi luase mult, ca de obicei de altfel. M-ai scris dupa numai 15 minute. Mi-ai spus sa cobor ca ma vei duce tu in Copou, la Bianca. Eram aproape sigura ca luasesi legatura cu ea si ca deja complotaserati ceva impotriva mea. Muream de ciuda.
Coborasem din camera, iar tu ma asteptai in fata masinii cu o floare in mana. M-am apropiat de tine si am observat zambetul tau inconfundabil, zambetul de care m-am indragostit. Mi-ai prins floarea in par...si atunci ai observat ca nu am caciulita...m-ai certat.
Radeam incontinuu...Nu parea sa imi pese de nimic altceva decat de faptul ca eram cu tine...ca venisesi sa ma vezi. M-ai luat de mana si m-ai condus la masina...mi-ai deschis portiera si m-ai invitat inauntru. Ai urcat si tu, si ai pornit.
Nu spuneam nimic! Nu ma mai saturam sa te privesc, Printul meu! Mereu mi se intampla asa.
...