Prima fila de iulie

Prima fila de iulie. (1 iulie 2010)

Rahat! Si acum nu vorbesc de rahat turcesc care sigur mi-ar fi placut ci de un rahat tampit romanesc si tipic mie, adik ghinionistilor. Stii ce? Azi, de fapt acum cateva minutele am aflat ca trebuie sa ma intorc acasa, si nu ar fi fost o mare problema daca ramaneam eu cat de cat pesimista in legatura cu acest subiect, dar totul in jurul meu ma sfatuia sa fiu optimista si am fost asa iar acum imi pare rau. Simteam pana si acum ca voi ramane dar in acelasi timp si ca voi pleca la mama. Mi-a zis mama dimineata ca daca nu ma primesc astia aici sa merg la ea si asta voi face. Am o vacanta pe cinste… o saptamana si ceva in grecia , apoi aproape o luna in italia si na…va fi super. Singurul lucru care ma ghionteste in fund e ca am cheltuit o multime de bani si ca acest lucru nu-I va conveni sefului dar nu am avut de ales…nu a fost ceva premeditat si mai mult, facut din rautate. Eu chiar am vrut sa ajut si sa lucrez ca sa pot fi de folos, sa ii pot scuti pe ai mei de cate ceva cheltuiala dar nu a fost asa. Ba dimpotriva…am cheltuit o multime.
Asculta-ma, singurul lucru care ma incanta cu adevarat e faptul ca te voi revedea mai repede.  Vei rade cand vei citi asta dar sigur te voi vedea, asta e ceva aranjat de o forta mult prea puternica pe care noi nu o putem invinge. Tu sigur vei vrea sa ma vezi, vei fi incantat sa ma strangi in brate si sa-ti lipesti buzele de gura mea. Gresesc? Spune-mi daca gresesc, dar ceva imi spune ca vei zambi doar si nu vei spune nimic.  Astazi am frecat menta in asteptarea unui raspuns. Sunt de cateva zile aici si nu am vazut marea decat de la distanta si nu-mi place. Maine am un program special, eu mi-l voi face asa.  Voi pleca dimineata cu irina probabil ca sa mananc si eu ceva gratis dupa care voi veni inapoi ca sa merg pe plaja. Si am de gand sa stau mult acolo. Daca nu reusesc sa-mi indeplinesc toate dorintele in legatura cu acest voiaj macar unele accesibile sa se implineasca, trebuie sa ma intorc neagra si vreau sa dansez prin apa, sa plutesc sa invat marea sa ma iubeasca. Nu stiu sa inot si de aceea …tinta mea zilele astea e sa invat.  Singura sau cu cineva, nu conteaza doar sa fie.  Nu voi reusi sa vizitez Meteora sau Olimpul dar asta e…si nici macar nu stiu daca voi reusi sa aduc lucruri dragute prietenilor mei…vorba aia…mananc gratis, de unde banuti pentru altceva.  Tie voi vrea sa-ti aduc ceva, pentru ca te iubesc pentru ca mintea mi-a stat numai la tine, pentru ca nu pot renunta la tine.  Am cunoscut niste baieti simpatici aici si dintre care sunt unii care imi fac avansuri. Nu pot sa nu ii compar cu tine si sa-mi spun ca am pe cineva mai dulce si mai important acasa. Sper sa nu am de suferit si ca totusi cand voi fi acasa sa vrei sa ma iubesti. Sa ma acoperi cu sarutarile tale, sa imi iei respiratia. Inchid ochii si ma vad murind de placere in incatusarea bratelor tale, te vad transpirat dar cu un zambet tamp pe fata care tradeaza teama de a fi calcat gresit dar si ucigatoarea placere de a fi cu mine si nu cu ea.
Nu stiu ce as putea sa-ti mai spun, mi-e dor de tine, unde esti?

Fila de final de iunie (30 iunie 2010)

Fila de final de iunie. (30 iunie 2010)

Nu-mi pot lua gandul la acea zi in care am fost atat de aproape de tine si nu am facut nimic. Revad de multe ori acele clipe dar schimbate, pline de dorinta si pasiune asa cum as fi vrut eu sa fie. In care e prindeam de mana, in care iti treceam mana prin par soptindu-ti la ureche cat te iubesc. La un moment dat, pe la inceput, un firicel de transpiratie isi facuse loc pe fata ta. Pornise de prin parul tau minunat si cobora usor, isi croia drum pe fata ta dragalasa si binevoitoare. As fi vrut sa fiu eu cea care sa strabata acel drum, as fi vrut sa sorb acea picatura terminand ceea ce incepuse ea si sa cobor cu limba pe fata ta, sarutand-o, apoi coborand mai jos, pe pieptul tau, si apoi mai jos si iar mai jos. Dar nu am facut asta. De aceea taceam, nu ziceam nimic, ci doar te ascultam riscand sa te fac sa crezi ca ma plictisesti cand eu de fapt abia ma puteam abtine sa nu vin in bratele tale, sa-mi desfac picioarele in poala ta. De cate ori in timpul anului te auzeam si muream de dorinta dar tu erai prea departe si nici macar nu mi te adresai, de cate ori te vedeam si vroiam sa te simt in bratele mele firave dar nu puteam sari peste toate acele banci…de cate ori…offf… Iar atunci, cand te-am avut intr-un final atat de aproape am simtit ca esti mai departe ca niciodata pentru ca nu te puteam atinge in ciuda faptului ca erai acolo, cativa centimetri… Trebuia sa fac ceva, nu trebuia sa te las sa pleci, nu trebuia sa ma pierd atat de usor in visare. Visam cu tine langa mine in loc sa traiesc visul si lucrul acesta ma prosteste cel mai mult si ma sufoca…imi ia toata respiratia lasandu-ma intr-o balta de prostie, ca e prostie sa stii. Ce-ai facut tu din mine ?
Si mi-ai spus, o Doamne, mi-ai spus ca nu se cuvine. Nu se cuvenea sa ma strangi in brate, nu se cuvenea sa ma saruti, ce anume nu se cuvenea??? Dar mi-ai spus ca ai fi venit la mine, mi-ai spus ca am fi putut vorbi in liniste la mine, si nu acolo unde lumea misuna si unde toti ar fi aflat. Si atunci…de ce nu s-ar fi cuvenit un gest micut de afectiune. Esti un ciudat. Nici tu nu mai stii ce vrei. Te schimbi ca vremea si observ cu stupoare ca pana si lucrul acesta il iubesc la tine. Iubesc faptul ca intri pe mess la fel de furtunos precum iesi si ca ma saluti cu un Buna! si pleci cu un O zi faina! … iar intre ele sunt multe cuvinte, vorbe aruncate la nimereala uneori, rugaminti de a nu schimba subiectul, cereri subtile de a insista sa vii, si stiu ca iubesti sa iti spun Vino! cu aceeasi intensitate cu care urasti motivele pentru care nu putem fi noi doi. Tu mi-ai spus asta. Ce mai vrei…detalii? Nu-ti ajunge? Te iubesc mai… De ce taci din nou? De ce pe fata ta acum nu se poate citi nimic? Nu pot intra in tine mai mult decat ma lasi si imi deschizi in fiecare zi doar cate un geam micut care la prima adiere de vant se inchide precum mimoza. Esti ciudat mai, dar esti ciudatul meu si asta ma face sa tresar. Revin.