.;.,....

Pass me that lovely little gun
My dear, my dearest one
the killers are coming one by one
you don't even wanna let them love you...

Postare "din nou"

Ma ai la mana!
A rasarit soarele intr-o dimineata cand
el se gandea cum sa scape de mine.
Iar soarele i-a luminat gandurile si
a gasit si solutia. Mi te-a prezentat pe tine.
Un timp zbuciumat, la naiba, ce-am avut
mereu vorbind cu tine, mereu cercetand
cumva de ma iubesti ori te joci si
chiar doresti sa iti bati joc de mine.
Pentru tine n-am mai fumat, n-am mai baut,
la boala vicii nesimtite, ma cutremur cand aud,
ma cutremur cand visez si ma sperii cand te vad.
Ti-am cerut o data, ti-am repetat deseori
si-am asteptat cu nerabdare un raspuns real.
Erau asteptari false, n-aveau rost acum
ca doar deh... noi radem glumim, nu-ntindem coarda.
Nu sarim gardul, nu avem sanse sa ne iubim.
Dar daca uitandu-te in inima ta plina,
castelul in paza cui este incredintat?
Nu vreau raspuns caci stiu deja, dar
a cui e camera de pret, a doua dupa ... dupa?
De e a mea, te rog atunci sa vii, vino!
De vrei sa fie mereu a mea, atunci vino!
Daca vei fi capabil sa imi spui si tu:
"sunt absolut fascinat de tine ca femeie
esti prea tare [...] adica din cate am vazut
pana acum , tu ai invatat foarte repede
niste lucruri pe care foarte multe femei
nu le pot intelege" ramane doar un daca.
Dar daca tu mi-ai zice candva:
"daca as avea cum te-as lua de sotie
chiar si maine seara [...] si ti-as da
tot ce poate fiinta mea mai frumos"...
Daca? Tu zici ca as fugi, tu crezi ca
as muri, as disparea, te-as lasa.
Tu crezi asta si nu intelegi inima mea
nu citesti in ea.
Ma ai la mana,
M-am deschis singura, am parasit
de bunavoie si nesilita de nimeni castelul
l-am lasat la voia intamplarii iar el...
el ti-a dat voie sa intri sa faci ce vrei.
Dar TU ce faci? Ce alegi sa faci?
Ramai sau pleci, lasi totul in paragina
pana cand stapanul se va intoarce
si gasind totul asa, se va-ntrista
si va scoate de pe piata castelul.
Il va ascunde ochilor si il va sigila
bucurandu-se singur de minunile
din interiorul sau, de culori si de
de adierea parfumului ei, al meu.

Final...

Adorm!
As vrea s-adorm intr-un somn lung
Sa nu simt cald, sa nu simt frig
Un somn de care sa nu vreau sa fug
Un somn pazit de-acest vant aprig.

Sa adorm, s-apoi sus in camera mea
Singuri, doar eu cu tine sa sfarsim
Sa ne iubim lungiti pe dusumea
Iar dimineata-mpreunati sa ne trezim.

Somnul meu sa nu se mai incheie
S-avem mult timp sa ne iubim
Sa gusti al meu parfum de femeie
Si-n parfumul tau sa adormim.

Dimineata ne trezim la colturi separati
Si lacrimi curg siroaie pe-obrajori
Dar firul vietii ce ne tine inclestati
Ne da de gol, suntem acum actori.

Actorii se prefac ca le e rau de-atatea ori
Singuratatea le e prieten si dusman,
Iubirea ii transforma-n calatori
Singuratatea se transforma-n talisman.

Tu spune-mi ca eu am mereu acolo
O camera numai a mea, a noastra
Ca ea, de vrei tu, va sta dincolo
Dar camera va fi a mea, albastra..

Promite-mi ca in somn vei veni mereu
In camera cu doar un singur pat
De unde vei dori si vei pleca chiar greu
Iar eu, doar un suflet abandonat.

Sa adorm, as vrea acum
Dar un somn lung fara de cap
Iar inceputul e oricum
Dar finele ..un somn de care sa nu scap.

Iubire dulce, dulce!

Hai vino!
Lasa totul in urma
Hai vino!
Vino tu, cel caruia ii simt inima atat de aproape
O vino tu, cel ce ma saruti noaptea pe pleoape
Vino tu, caci ma iubesti si nu o stii
O vino tu, asculta-ti inima, tu vrei sa vii.
Hai vino!
Lasa viata ce-a trecut
Hai vino!
S-ajungi la mine intr-o clipita
Sunt a ta draguta, a ta iubita
S-ajungi, sa ma saruti cum stii mai bine
Sunt aici sa ma iubesti, numai pe mine.
Hai vino!
Lasa...viata de acum incepe
Hai vino!
Si sa traim de-acum, mereu departe
Sa stim acum, nimic nu ne desparte
Si sa iubim neincetat, sa ne iubim
Sa stim ca voia Lui o implinim.
Hai vino acum la mine
Lasa totul, lasa-i pentru mine.
\
Priveste-ma si vezi cum soarele rasare
E-acolo sus, ca sa ne poarte in visare.
Culori din curcubeu desprinse, zbor
Acum vin spre noi, si noi fugim pe un nor.

Timpul il pierdem, fugim speriati
E frig, dar noi dormim imbratisati.

Iubirea ne-ncalzeste, suntem nepasatori
Urcam pana la cer ca doi calatori
Biserica ne-asteapta, iar mirii suntem noi
Estetic imbracati, de fapt noi suntem goi
Sufland, ne inghetam in vesnicie-mpreunati
Caci ne simtim iubiti dar in cer vinovati.

!

Iubire dulce amara!

Eu te privesc, si rad, si-ti cer sa imi zambesti.
Tu le privesti, si le citesti, stirile de pe pro sport.
Iar eu te cert mereu si tu-mi raspunzi
Ma faci nebuna, ma privesti dar ce-mi ascunzi?

raspunde...

Ma trezesc in zorii zilei incetisor. Inca nu deschid ochii, si parca nu m-as trezi dar simt pe obrajori cum ma arde. Mintea imi este treaza, gandesc ca este soarele care bate pe fereastra, intra in camera si vrea sa ma trezeasca. Mintea imi este treaza si deci, nu are cum sa intre soarele la mine in camera, nu are pe unde, decat poate doar o raza, doua... dar in niciun caz nu ar ajunge pe fata mea, eu stand intinsa in pat. Imposibil. ehhh...o fi imaginatia mea, nu e nicio raza de soare, nu ma arde nimic. Dar simt o adiere blanda de aer dulce. Simturile mi se trezesc si miros... E diferit, la mine in camera nu miroase asa. Geamul l-am inchis azi noapte inainte sa adorm si deci, nu are pe unde sa intre acest aer proaspat. Uhm... dar poate e imaginatia mea, totusi...abia m-am trezit. Mai lenevesc putin. Incep sa adorm din nou, dar pe obrazul meu simt incontinuu caldura, iar parfumul acela ma imbie, si se aud fosnete, ciripeli de pasarele. Simturile nu au adormit inca, asa ca aud bataile unei inimi... o fi ale inimii mele. Gandesc...poate mama a deschis fereastra, de asta acest parfum, de asta ciripeli, de asta o fi si caldura... Dar nu aud masini, e o liniste spre profunda.. bataile inimii...of...ce minunat...nu le-am auzit niciodata atat de puternic, nu le-am simtit... le simt... Nu ma mai arde pe obrajori... nu sunt acasa, in camera mea, in patul meu. Nu sunt singura. Mi-e teama sa deschid ochii, cine stie unde ma aflu. Totusi, incep sa simt cum cineva umbla langa mine. Se apropie si mai mult de fata mea. Ii simt rasuflarea, ii simt parfumul, oh... era al lui. Se apropie si mai mult. Oare ma va saruta? Nu deschid ochii, visez... trezeste-te! Dar simturile imi sunt treze. Il simt cum se apropie si mai mult, cu timiditate. Cred ca ma priveste cum dorm. Dar eu nu dorm. Il simt. S-a apropiat si m-a sarutat pe frunte, cu buzele lui moi, cu delicatete ca si cum nu ar fi vrut sa ma trezeasca. Ca si cum ar fi fost un sarut de ramas bun, el incearca sa se furiseze de langa mine, sa ma lase fara ca eu sa imi dau seama... vrea sa plece. Nu deschid ochii! Poate doar visez. Dar nu pleaca... s-a asezat mai aproape de mine si m-a cuprins... isi trece degetele prin parul meu... cred ca ma priveste. Oare stie ca sunt treaza? Oare asteapta sa ma trezesc? Inima imi bate cu putere, nu as vrea ca el sa simta asta. As vrea sa ramana acolo, sa se joace in parul meu.
Ma saruta pe buze, suav, dulce, de parca i-ar fi frica sa nu strice ceva din buzele mele. Ca si cum nu ar fi vrut nici de aceasta data sa ma trezeasca. Nu, ca nu cumva sa stiu ca a indraznit sa ma sarute. Mai stau putin. Nu ma trezesc. S-a intins langa mine. Acum ii simt inima batand mai puternic ca niciodata. Cat de minunat e cantecul inimii lui. De cantecul acesta m-am indragostit. Ma cuprinde cu bratele, si isi pune capul pe umarul meu, ii simt fruntea cum imi atinge gatul. Se intinde putin si imi saruta gatul. Ma trec toti fiorii si incep sa tremur putin. Mi-e teama ca nu cumva sa simta ca sunt vie, ca sunt treaza. Ii simt inima potolindu-se, ii simt rasuflarea mai calma, adoarme si el. Ma strange tare in brate, cu teama sa nu ma piarda, sa nu ii scap printre degete. Ii simt caldura trupului. Ma cuprinde, ma invaluie si ma adoarme. Adorm din nou zambind. Visez ca ma intorc cu fata la el si il privesc. Ma regasesc in ochii lui de un albastru minunat. El ma tot priveste, si eu il privesc acum. Imi soarbe lacrima care imi curge nesimtita pe obraz. Ma saruta cu emotii si imi zambeste. Simt ca ma iubeste. Il cunosc pe omul asta. Ii cunosc ochii, buzele, inima. Moaca lui mi-e simpatica. Inchid ochii pentru o clipa si ma trezesc din nou. Intuneric in camera, mi-e frig si sunt singura. Ma ridic, privesc in jur, camera e goala, pustie. El nu e cu mine. Incep sa plang, dar lacrimile imi sunt seci. Sunt uscate, un plans uscat. Suna telefonul... E el. Esti tu!

Neata! ' zic eu'

raspunde...

Tic Tac... Tac Taci!

Ciudat cum trece timpul. Ciudat cum trec toate, de fapt nimic nu ramane, totul se duce. Se duc clipe, se duc ani, se duc frunze din copaci, se duc fluturi, se duc panze... se duc si tot se duc. Ramane ceva oare? Ramane putin peste timpul prevazut dar doar in amintirea celui care a trecut pe acolo si a luat in viata sa acelea. Ramane in mine fluturele vazut ieri si frunza pe care am calcat care probabil nu mai e acolo. Ramane in mine panza paianjenului de ieri... dar dupa ce trec si eu... nu va mai ramane nimic. Sau va ramane inca putin in cel ce il va vedea azi, sau maine, sau mai incolo... dar dupa ce va trece si el... nu va mai ramane nimic. Dar din parfumul ce dimineata atinge pielea mea, ce ramane? Ramane el oare, intiparit in mintea cuiva? Ramane el intiparit in inima celui care ma iubeste in ascuns? Si cat ramane oare? Il va pastra acela pana si dupa ce sentimentele lui pentru mine se vor duce? Se va ridica dimineata si deschizand fereastra camerei sale, va simti in adierea proaspata a vantului de afara, si aroma dulce a pielii mele. Isi va aminti cand impreuna ne plimbam pe aleea pustie, cot la cot, fara sa ne vorbim...si trecand adierea vantului peste fata sa, inchidea ochii sorbind nesatul aroma dulce a pielii mele. Isi va aminti acestea si din nou va inchide ochii incercand sa dea viata amintirii. Dar eu nu voi mai fi, pe pamant sau doar in patul lui. Nu voi fi eu aceea care se va ridica fosnind, si se va apropia de el usor disturbandu-i visul. Nu voi fi eu aceea care il va imbratisa si ii va saruta fruntea, ori obrazul, ori buzele. Dar el va inchide ochii si ma va simti cum ii sarut inima. Ii va fi de ajuns, va fi suficient, inima ii va sari din piept. Buzele ei ii vor atinge fruntea in acelasi timp in care inima mea ii va atinge inima, iar el va tresari, se va umple de bucurie si sa va intoarce sa o imbratiseze pe cea care l-a sarutat. Dar nu voi fi eu aceea, ci va fi ea. Iar eu voi pastra amintirea melcului prins de lemnul foisorului din curte. Eu voi pastra doar bataile inimii lui si privirea. Iar zambetul i-l voi fura... il voi avea pe buzele mele, il voi folosi sa cuceresc alte inimi dedicate lui, si le voi pastra pentru mine. Ii voi fura zambetul pentru a ma hrani din el ca paianjenul de ieri, care isi savura cu nerabdare prada capturata cu usurinta. El isi foloseste plasa... eu ce am folosit...? Viclesugul? Cumva te-am inselat sa imi imprumuti zambetul prin cine stie ce metoda parsiva si acum refuz sa ti-l inapoiez? Daca e asa... atunci ti-l voi da, il vei avea...dar de fiecare data cand vei zambi iti vei aminti de mine. Asta vrei? Sau poate lacom, tu mi l-ai vandut si ai facut sa para ca ti l-am furat. Te-ai jucat? Te joci? Te indragostesti? :)) asta nu-si are locul aici. Am inceput prin joc si am sfarsit indragostit de tine. Dar nu ai sfarsit, ci doar ai inceput... Pastreaza parfumul meu. Pastreaza gustul meu. Pastreaza pentru ca timpul sa nu invinga, pentru ca la final sa spun ca am trait in altii mai mult decat in mine...



p.s. poza realizata de Valentin Sabau. ;)

Postare de an nou

Daps... un an nou. Unul in care am iubit destul de mult dar nu suficient, nu cat ar fi trebuit si cat as fi putut. Stiu ca pot mai mult. Am invatat in zilele astea, ultimele din an, cat de important e sa iubesti neconditionat. Am fost invatata asta transpirand, respirand adanc si plangand. Am invatat sa iubesc si in acelasi timp sa ling rani care sa se vindece repede si care sa nu se ma deschida. Am fost la tine si ai trimis repede o sluga a ta, un mester iscusit, sa imi repare inima. Iar acum e ca si noua... inca in recuperare dar simt ca isi revine rapid. Dar nu te-ai multumit sa imi trimiti doar o sluga, mesterul ci ai trimis impreuna cu el si niste muncitori care sa imi arate cum sa imi ingrijesc singura inima. Acum de exemplu, i-ai invatat ca trebuie sa imi arate cum sa impart din mine... ;) si invat, invat.
Deja mi-ai trimis un cumparator. :) I-ai aratat probabil, in ascuns, frumusetea inimii mele acum, si l-a atras, il simt cum "imi da tarcoale". Simt cum ma incolteste si vaneaza...Eu sincer vreau sa vina, vreau sa ii dau inima... ii dau cat vrei tu din ea, ii dau cat imi dai tu voie sa ii dau. Pana la urma, tu ai devenit stapanul ei, stapanul inimii mele.
Stapane, Eu am totul! Eu sunt fericita!
Sa ma tii asa si urmatorul an... nu lasa sa ma umbreasca copaci vestejiti si garduri inalte. >:D< te iubesc stapane!

Fila de nostalgie

Acum as vrea sa fi fost doar eu pe-atunci.
Acum as fi vrut sa fi avut inima intreaga, sa ti-o pot oferi. Au trecut anii pe langa copil, acesta a crescut, s-a facut mare si frumos dar... Exista un dar... copilul are inima bucati. Si ar fi vrut sa iti ofere o inima intreaga, o inima plina, fara petece, fara bucati de alta culoare... Cam imposibil, mi-ai deschis ochii Tu, si azi ma gandesc ca imi vei primi inima chiar si asa. Ma gandesc la reparatii inutile, trebuia facut un singur lucru, trebuia sa-ti fi vorbit cu sinceritate de fiecare data. Trebuia sa-ti fi povestit de prima cazatura, de prima palma, primul pumn. Trebuia sa-ti fi povestit de viclesuguri, de ascunzisuri, de taceri si de rusine... Toate trebuia sa ti le fi spus. Oare ce ai fi raspuns la vederea canii sparte cand eram copil? Oare ce ai fi facut cu gaura din perete, cu pata de pe covor... cu lustra sparta si cutitul ingropat? Ai fi peticit aceste greseli sau ai fi chemat un meserias care sa refaca totul cu minutiozitate, un mester care sa fi reinnoit totul... Cred ca asta ai fi facut, stapanul inimii mele. Dar mi-a fost frica sa ti le spun, mi-a fost frica sa te caut si sa recunosc ca eu, cand eram copil, am spart cana, am varsat pe jos, si am gaurit peretele. Am crezut ca ma vei certa si nu vei mai avea incredere in mine, asa ca mi-a venit intr-ajutor un muncitor de rand, un salahor care a carpit greselile mele. Asa am ajuns cu inima peticita... nu a stiut salahorul sa o refaca, ba mai mult, a stricat-o. Maine in schimb imi vand inima, maine vreau sa o dau, dar inainte de toate voi veni la tine sa te rog sa o refaci. Voi veni la tine sa imi aranjezi inima ca sa pot scoate bani frumosi pe ea. Ar fi pacat sa o dau ieftin, fara sa obtin si eu ceva. Deci asteapta-ma maine... Nu voi intarzia. In noaptea asta ma rog sa nu se rupa de tot. ;) Dar cutitul...? Of, cutitul.