going home...

oh honey honey... oh beybe beybe...

I am coming home. :)))

                          Sincer abia astept sa ajung acasa. Nu voi poposi mult ptr ca nu imi permite timpul dar abia astept sa ajung. E ceva ce ma cheama... E ziua pe care mi-ai promis-o. Desi sunt franta, inca nu ma prinde somnul... ma gandesc la faptul ca toate mi se aseaza... Cineva mi-a zis ca ii seman lui, chiar azi mi s-a zis...si am ras, ma simteam bine... Chiar azi cand a trecut el pe langa mine, nici nu a trebuit sa ma atinga si am simtit furnicaturi pe spinare.... emotii... Iar azi noapte l-am visat intr-un mod extraordinar de ciudat... si am simtit ca ma iubeste.  Primul e cel care m-ar putea iubi, al doilea e cel care ma prinde in mrejele lui iar al treilea e cel pe care il iubesc de mult timp. Toti bruneti, toti frumosi, toti ma au in comun pe mine. :D Primul as dori sa ma iubeasca, al doilea nu as fi crezut ca ma poate iubi, iar al treilea ma iubeste desi nu ar trebui. Sunt nebuna... dar intotdeauna am avut un triunghi...trei puncte centrale intre care sa oscilez.... dar intotdeauna l-au avut in comun pe el. De data aceasta mijlocul face exceptia, nimic din el nu ma duce cu gandul la El si asta ma sperie putin... desi da, are un suflet minunat... un comportament uneori de copil nevinovat si uneori asta ajunge, dar nu, nu e nevinovat... nu e copil... pff... nu sunt confuza... stiu perfect ce vreau de la fiecare dintre ei. Nu am nicio neclaritate. Singura mea problema e ca nu vreau sa cer niciunuia nimic din ceea ce imi doresc... :) Prefer sa il am pe El din acest triunghi si sa ma satur din El.
gata cu abureli dintr-astea... fug... i am going home...:))

"grande Begnini"

Tocmai ce mi-a spus o prietena asta. Imediat ce a vazut un clip cu el. E adevarat, e chiar mare omul asta, mai ales daca vrei sa crezi ca traieste ca in clip, ca e cel din clip. Are atata viata, cum zicea si Irina, iti da o senzatie minunata de a trai cu tot ce putem. La poesia sei tu! Cu adevarat fiecare pas pe care il fac pe pamantul asta e un sunet care nu se repeta, e o dulce poezie, e minunata culoare. Fiecare privire, fiecare zambet. De-ar sti cei din jurul nostru cat de unice sunt acele momente in care ne privesc intr-o clipita, chiar si fara sa vrea... si ne surprind facand cevaa, schitand un zambet..sau orice. Trec cu vederea toate acestea dar pierd franturi importante din creatia pamantului. Cat de inutili suntem uneori, cand ne uitam la cineva si incercam sa stoarcem totul, pentru a captura in mintea noastra zambetul acela minunat pe care l-am vazut candva, cat de copii suntem sa credem ca se mai poate repeta in exact acelasi mod.
Din nou scriu de o atingere simpla. De aceasta data nu mai sterg, nu am cum. Nu mai e vorba de tine ci de un simplu gest. Imaginati-va o strangere de mana, care a facut furori, care a dat nastere unei dorinte nebunesti de a imortaliza momentul, in care am sorbit ca o nesatula toate informatiile... da! un moment memorabil...o privire si un zambet ufa, care nu s-au mai repetat niciodata. Stii, pana si faptul ca existau acele gesturi in fata mea facea momentul unic, nu va mai fi nimic asemanator. Am cautat, am sapat, am aprins lanterna in intuneric, degeaba... nimic nu se repeta. E ciudat sa constati chestia asta. :) Si pentru ca nu vreau ca vreodata sa gasesc ceva pe care sa vreau sa-l revad in acelasi mod, va zic... carpe diem! I will be the next great poem of the world.

Si daca plang...

si daca plang...

 Mi-am dorit intotdeauna ceva ce nu am putut avea. Imi inalt rugaciunile crezand ca nu imi sunt ascultate desi Tu le asculti, si imi raspunzi dar nu in modul in care as vrea eu... Se pare ca tot ce vreau sa iti cer trebuie sa fie pus la punct... trebuie sa fie stabilite toate detaliile altfel tu nu pierzi nicio ocazie sa imi demonstrezi ca ceea ce iti cer ii absurd... dar daca tot stii ce imi doresc...si nu ma indoiesc de faptul asta... de ce nu imi dai? E chiar atat de rau ceea ce cer? Eu tind sa cred ca tot raul spre bine... Nu-mi da sa ma indragostesc de altii, cand ceea ce iubesc e inaintea mea... nu-mi da alte emotii cand fluturii pe care ii simt ptr el nu dispar... lasa-ma sa rad de fiecare data cand il surprind ca se uita la mine... lasa-ma sa rad la toate tampeniile pe care le zice si lasa-ma sa simt cum tremur toata cand ma atinge usor din greseala. Nu le inlocui cu sentimente ciudate de necunoscut si what if-uri... lasa-mi.... :D