Azi noapte

... am avut un vis ciudat... nu mai tin minte cine anume imi cerea, dar i-am scris o poezie... o strofa de fapt... dimineata m-am chinuit sa imi amintesc exact dar nu am reusit... :| strange.,,
Ufff... cata distanta, cat timp pierdut ... cate goluri...nu-i asa? Am avut unele impedimente, nu am mai reusit sa scriu. Tara asta nu e toata pe dos... mai are si lucruri bune.. De exemplu lumea venita din exterior si stabilita aici.. :d Da, Izmirul e minunat ... ca si lumea cu care am petrecut acolo... In sfarsit nu m-am simtit atat de singura si parasita de lume. E foarte curios... El a avut grija, stiu sigur.

Luna asta am foarte multe de facut, proiecte, scenete, intalniri, conferinte... ufff...multe multe... apoi... ma asteapta Cipru, fratele meu... abia astept... dar cel mai mult astept sa ajung acasa, ca apoi sa fac pregatiri sa plec din nou... sentimentul e unul ciudat dar simt ca nu pot prinde radacini, nu acasa.. :) oricum... visul zboara din ce in ce mai departe, si versurile pe care le-am scris se sterg ca un curcubeu dupa ploaie...
In aceeasi directie.... ;)

O tu dragoste

O tu dragoste angelica

Cu chipul tau de scut de soare mult prea ars

Iar sangele curgandu-ti cu-avant in obraji

Sa vii usor sa ma-nconjori aici si-acum

Cuvinte pline de amor sa-mi spui.

Curand in noapte sa ne pierdem amandoi

De sirieni fugind

Si s-asteptam un soare sumbru noi vioi

Cu sangele ce viu reflecta visul nostru-mpreunat

Ce cu regret cerurilor s-a alaturat…

O tu dragoste angelica ce vrei aici sa fii

Sau sa ma ai la tine-n pat intinsa, goala

Cu parul negru-mprastiat pe perna moale

Cu ochii stinsi de vremuri lungi away from you.

Cu inima imprastiata, bucati pierdute-n vant

In zbor de vulturi-nfometati,

In rauri de cuvinte imprastiate,

In raze de franturi de inima pierdute, furate, vanate, secate…

Tu sa ma ai…