Noutati

Sunt acasa dar nu pentru mult timp, maine ma intorc acasa, cealalta casa. Sunt si eu ca tiganul cu cortul cum zice un foarte bun prieten. (Andrei, cu tot respectul, te astept la o bere prin iasi)
Am cheltuit o multime de bani azi, mai mult chiar decat imi propusesem pentru aceasta afacere, dar pana la urma sper sa se dovedeasca a fi o buna investitie.
Picioarele ma dor cumplit, azi mi-a fost si un pic rau, deci tote merg spre si mai prost. E ciudat sa ai presentimente. Eu le am destul de rar, si atunci se intampla ceva cu adevarat maret, spre bine sau spre rau. Cand spun presentimente nu ma refer la acele momente cand simti ca poate ai noroc la Loto, sau ca vei pica un examen, nu ma refer la acestea micute, ci la ceva mult mai mare, impresionant. Azi am avut o stare deplorabila. Sper din tot sufletul sa nu fi fost o presimtire, ptr ca daca a fost asta inseamna ca ceva rau se va petrece, ci ca a fost doar un nou atac de panica. Am inceput sa le cam am pe acestea din urma. Nu zic ca sunt bune dar macar nu prevestesc ceva rau.
Revenind... nu am foarte multe de spus, ba chiar nimic. Nici nu stiu de ce am inceput aceasta postare., probabil pentru a va face curiosi. Ei bine, aide bre fugi la somnic, ai luat teapa. Merg si eu la somn, si sper sa ma trezesc dimineata intr-o alta lume, putin mai buna. O lume in care nu te impinge nimeni, sau daca o face iar tu pici inconstienta pe jos, vine la tine si te ridica, si nu te lasa sa mori acolo jos, o lume in care ceilalti te intreaba ce mai faci, nu in care iti dau buzz steptandu-se sa le spui tu mai intai buna si sa-i intrebi daca doresc ceva, o lume in care sa poti merge pe strada fara ca lumea sa-ti spuna ca ai un siret liber si sa rada ca tu chiar te-ai uitat sau sa te injure ca de ce nu te uiti...o lume in care sa nu-mi fie teama sa iubesc fara margini, o lume ...o lume...o lume. Somn usor acum, iar maine ... Neata catre cruda realitate.

Home again...

Sunt din nou acasa...;)) Drumurile s-au schimbat...si nu ma refer la gropi...astea parca s-au inmultit, dar drumul meu s-a schimbat. Oamenii nu sunt aceiasi...sentimentele...nici ele. Casa e departe acum de tot ce-nseamna amintire. Nu te-am vazut pana acum si asta...hmm...doare. Trec prin locurile cand, atunci, candva noi ne priveam, te admiram, si mereu sunt emotionata. Mi-e frica sa ta reintalnesc. Nu stiu cum ar putea inima mea sa faca fata unei asemenea intalniri. Nu stiu ce m-ar pune instinctul sa fac. Nu stiu ce mi-ar dicta inima sa fac. Transforma, te rog teama aceasta a mea intr-o teama frumoasa si vorbeste-mi. Hai sa planuim o intrevedere ca macar elementul surpriza sa nu existe. Te voi vedea cu siguranta si atunci nu imi voi gasi cuvintele, dar daca planuim sa ne vedem, voi sti sigur momentul cand voi fi nevoita sa-mi deschid gura si ce sa spun. Voi sti ca inima imi va sari din piept atunci, si evit astfel sa-mi simt inima mereu batand ca nebuna atunci cand trec prin locurile pe unde te-ntalneam mereu candva. Ajuta-ma sa-mi revin. Ajuta-ma sa ma reabilitez, sa te uit, sa ma eliberez. Da-mi drumul...

A ta sclava,
Al meu stapan,
...