Until the last moment

Sunetele pianului imi rasun in minte. Inchid ochii si as vrea sa ma aflu acolo,... curtea aceea atat de mare... iarba aceea atat de verde... ceata aceea atat de deasa si rece... simt ca vreau sa fiu acolo singura. Fara tine. Doar sunetul pianului si racoarea si singuratatea. Devin depresiva? Da. Ce e rau in asta? Imi simt inima pustie. Am o pajiste intinsa, cu iarba verde, proaspata, si nu vine nimeni sa se plimbe. Nimeni nu isi cauta linistea acolo. Pajistea e degeaba. Fara scop, fara rost. Lacrimile curg, "cuvinte nerostite ale inimii". E chiar asa. Inima ar vrea sa se planga cuiva de ranile astea pe care leul le linge de multa vreme si nu e nimeni in care sa-mi gasesc pacea, linistea, nimeni decat El. Iar gandul ca El m-a ascultat deja, mi-a ascultat lacrimile, m-a linistit. Iar lacrimile s-au oprit. Nici nu realizasem cand s-a intamplat asta. Sunt pensionara. Imi primesc pensia in rate, de cateva ori pe saptamana, uneori poate sarind una. Sunt pensionara de aproape 1 an. Pensia la inceput nu era nici pe departe indestulatoare. Cu timpul am invatat sa imi moderez cumparaturile si pensia incepea sa imi ajunga. Acum, sunt invatata atat de mult sa traiesc doar cu aer si cuvant incat, in zilele cand imi primesc rata din pensie ma bucur enorm, aceasta reprezantand ptr mine o amintire a muncii prestate candva. Imi aduce un plus de energie, un plus de consum. E o fericire. Dar trece ziua, pensia se duce, iar eu imi reiau viata normala, in care traiesc doar cu aer si cuvant. Iar lacrimile imi sunt acele cuvinte nerostite. Daca voi plange vreodata, citeste-ma, nu ma intreba "de ce?".

Fila din nou!

Din nou coboara lenea usor asupra pleoapelor mele. Praful care se asternuse acolo inca de pe vremea cand marea imi era la picioare, s-a dus. Pana si el e prea plictisit ca sa mai stea. A vazut multe, iar multe i-au fost negate. A plans multe dar multe i-au fost tinute in taina. Iar acum, dupa ani de tovarasie, s-a decis sa isi ia sborul catre alti ochi, catre alte pleoape. Sau poate s-au decis subit ca vor sa ma vada, ca s-au saturat sa ma simta si ca vor sa ma vada. Iar ochii in care si-au facut culcus acum, sunt ochii tai iubitul meu. Dar nici tu nu ma vezi. Eu sunt ascunsa ochilor tai, iar inima ta nu ma simte. Parfumul parului meu ajunge doar la el, la celalalt, la ceilalti, dar nu la tine. Ti-am scris o foaie, o fila, si am ascuns-o sub perna mea in noaptea asta. Ma voi ruga ca parfumul din parul meu sa se imprime in ea iar maine, cand o vei primi, sa simti ca sunt cu tine. Eu sunt aici, dar nu ma vezi. Inima mea bate pentru tine, dar tu nu o auzi. Ea canta pentru urechile tale, dar cantecul ii este ascultat de codrii vestejiti.