vezhile postari...mai multe deodata:))

Fila de iulie. 11 iulie 2010

Sunt tot aici. Departe de tine. Am inceput sa ma trezesc, nu-ti mai pot face asta. Tu esti fericit cu ea, sau poate nu dar nu e treaba mea. Chiar daca nu te-am avut niciodata, voi renunta la tine. Punct si cu toate aceste file, cu aceste scrisori. Nu trebuie. Vreau sa fii bine, vreau sa-ti dau spatiu, sa respiri.
Te iubesc!
Fila de iulie. 12 iulie 2010

Traiesc un vis. Zilele trec foarte usor si simt ca sunt departe de tine de prea mult timp. As vrea din nou sa te simt langa mine. Dar ti-am spus, iti voi lasa spatiu. Te voi lasa sa respiri.
Sincer, nici nu stiu ce as vrea sa-ti spun acum. Nu mai am subiecte de discutie. Inainte te vedeam din cand in cand si aveam motive sa ma iau de tine, aveam ce sa-ti spun, dar acum… Acum vreau doar sa te iubesc, sa te am langa mine, sa mergem la plaja impreuna, sa ne iubim in apa rece in noapte, cu luna stralucind deasupra noastra. Fantezii. Incep sa cred ca nu am norocul acesta.
Ma voi pune sa dorm acum, si vreau sa ma trezesc cu tine in minte…sa te simt toata ziua.
Te iubesc!


Fila de iulie. 15 iulie 2010

Astazi l-am zarit din nou. Nu e el. Nu e iubitul meu. Acesta probabil sta, chiar in momentul acesta, tolanit in bratele ei, iubind-o, soptindu-I cuvinte dulci, ori sforaind la urechea ei nederanjand-o deloc deoarece e obisnuita cu asa ceva. Dar nu pe el l-am zarit azi ci pe altul. Nu e frumos din cale afara cum e iubitul meu, dar are trasaturi simpatice care ies foarte usor in evidenta. E blond cu parul lung pe care de obicei il tine pe spate,strans intr-o codita, si are un cioc care e la fel de blond si aproape la fel de lung ca si parul si, exact, e strans intr-o codita de obicei impletita. Ochii lui sunt de un brunetiu aprins de-ti aprinde sufletul numai uitandu-te in ei. Azi s-a pus din nou la masa. Ca de obicei, pe aceeasi parte, nu la aceeasi masa, pentru ca de data aceast era ocupata, dar pe acelasi rand, si din nou cu gagica lui in fata. O blonda superba, cu niste trasaturi minunate care ar da pe spate orice barbat.
Am trecut prima data prin fata lui si mi-a facut din cap in semn de salut. I-am zambit si am dat din cap la randu-mi, dar simteam cum imi zvacnesc tamplele de emotii. Am mai trecut apoi prin fata lui si de fiecare data imi zambea cu subinteles, iar eu ma roseam foarte tare, caci simteam cum imi urca sangele la cap, si ii zambeam timid. Probabil ca se amuza foarte tare pe seama mea, ori poate chiar ii trecea prin minte sa ma cucereasca, lucru nu foarte de greu de facut, avand in vedere ca pe jumatate deja eram pe val. Dar, sincer nu stiu ce e in mintea lui, dar as vrea sa aflu. Am apucat si sa vorbesc cate ceva cu el si cu draguta lui. Vroiau sa stie daca pot face rost de pe undeva de vreo lingura cu gauri, se pare ca vroia sa bea ceva si acel ceva mergea mai bine daca era baut in urma unui chin incredibil, caci altfel nu-mi pot imagina cum sa vrei sa bei cu o lingura cu gauri. Oricum, draguta lui radea pe infundate de el si-mi spunea ca se va descurca el. Sunt singura ca nu-si bateau joc de mine, ca el devenise foarte serios cand i-am spus ca nu cred ca va gasi asa ceva pe aici, ba chiar putin trist. Dar dupa, l-am mai zarit si de fiecare data imi zambea parca complice, fara sa-l vada draguta lui si chiar ma cauta cu privirea, caci l-am surprins, si nu o data ci de mai multe ori. Acum cateva zile, ma plimbam pe langa piscina si stiam ca e si el cu ea acolo. Nu m-am facut vazuta, dar la un moment dat, am fost nevoita sa trec prin fata lor ajungand la un amic, si inapoi la locul meu. Cand am trecut mi-a zambit, si l-am surprins urmarindu-ma cu privirea inainte si inapoi. Foarte curios, imi spusesem atunci, caci, nu stiam sa-I fi atras atentia de prima data cand ne-am vazut dar se pare ca asa e pana la urma. Oricum, sunt foarte interesata pana unde va ajunge aceasta povestioara, avand in vedere ca mai sunt doar cateva zile. Cred ca el va pleca sapt viitoare…poveste de o saptamana.
Dar tot la iubitul meu ma gandesc non stop. Aceste sunt mici scapari care imi infrumuseteaza viata. E putinul piper pe care il am aici. Vroiam si sincer ma asteptam ca prietenii mei de aici sa fie mult mai distractivi, dar tot ce stiu unii dintre ei e doar plaja, altii doar cluburi iar altii doar munca, cred ca printre ultimii ma numar si eu avand in vedere ca numai munca – acasa, munca - acasa. E destul de plictisitor si de frustrant avand in vedere ca sunt departe de casa si cu gand de destrabalare si nu am ocazii.
Ascultam azi o melodie, iubitul meu, si imi venise sa plang, dar ca de obicei in ultima perioada, nu-mi ies bine nici lacrimile. Imi venise sa plang pentru ca era ceva ce ma ducea cu gandul la tine. Ca sa nu mai zic de faptul ca mi-am verificat azi adresa de mail si nu am vazut nimic special. De fapt nu am vazut nimic nimic, pentru ca nu mi-a scris nimeni, intelegi. Si chiar de mi-ar fi scris cineva eu tot ce imi doream era sa-mi fi scris tu, si nu mult, macar un cuvant. Dar cred ca ultimele cuvinte rostise te-au tulburat rau de tot. Te-au pus pe ganduri, asa-i? Te-am alungat, nu-i asa? Sunt sigura de asta. Si imi pare foarte rau. Uofff…numai la asta mi-a stat mintea in dupa amiaza asta. Si eu am crezut ca imi va fi mai usor, dar ma simt din ce in ce mai singura. Mi-e dor de tine. Unde esti?

Fila de iulie. 24 iulie 2010

Cea mai placuta bucurie pe care mi-o pot oferi aici de la un timp e o inghetata sau o bere dupa program si imediat ce intru in camera un dus rece. Zilele sunt din ce in ce mai calde iar eu simt ca o iau razna pe zi ce trece. Acus merg la plaja. I-am pus gand rau pielii mele si o voi transforma, o voi colora, dar nu in rosu, ci in negru. Si nu pentru ca dintr-o data mi-am schimbat parerea si sentimentul meu preferat ar fi ura sau singuratatea, ci pentru ca in rosu, culoarea iubirii din mine, nu ma pot transforma, nu am cum, nu am motive. Asadar, negrul va reprezenta singuratatea mea de aici, dar vor fi si niste urme de altfel de culori care vor reprezenta speranta.:)
Au mai fost momente cand l-am zarit pe misteriosul rus cu ciocul lui blond, parca perfect asezat. Si au fost mereu aceleasi povesti, imi zambea necontenit, indiferent daca era si prietena lui sau nu prin preajma si eu imi bagam capul in pamant de rusine si emotii. M-a intrebat la un moment dat chiar de unde sunt, bla bla bla…si mereu zambindu-mi. A fost frumos, dar s-a terminat, a plecat de cateva zile bune. Am aflat astfel si motivul din cauza caruia timpul imi pare a trece foarte repede aici. Lumea vine lumea pleaca. Imi fac din ce in ce mai multe cunostinte si, desigur ca nu am timp sa aprofundez o cunoastere interioara asa cum mi-ar place, iar asta imi da impresia ca deja a trecut multa vreme, am trecut prin multe cu multi oameni cand de fapt sunt doar 2 saptamani si cateva zile de cand sunt aici. Desigur, nu ma plang desi am inceput sa ma cam satur, nemaipunand la socoteala faptul ca imi este dor de el.
Nu mi-a mai scris. Si stiu ca nu o va face, am o presimtire. Desi, cand gandul imi zboara si ma duce acasa, ma vad prinsa in imbratisarea lui suava. Ma vad cuprinsa de sarutarile lui, ma simt dezbracata de privirile lui curioase. Ciudat! Merg sa-mi scufund capul in marea fierbinte…merg sa ma inec in gandurile care ma poarta catre tine, ma voi intoarce desigur. Uneori simt cum te gandesti la mine, oare e real ceea ce simt? “Oniamu” ma gandesc la tine!

Inceput de august. 4 aug 2010

De fapt…aici este o piesa lipsa, care nu va mai fi recuperata niciodata. Ganduri de a caror existenta nu va sti nimeni, infara de mine evident, dar si eu voi uita cat de curand ce a existat asa cum se intampla mereu.
Astazi marcheaza inceperea unui nou an din viata mea din acei “nici un sfert”.  Imbatranesc. Si simt ca nu am facut nimic, desi mi s-a spus ca am implinit multe. Nu simt asta. Sau daca am facut multe le-am facut gresit, ba chiar am facut poate mult rau, prea mult. Abia acum incep sa indrept greselile din trecut. Sau mai bine zis, abia acum ma voi opri si nu le voi mai face…sau voi incerca din toate puterile mele.
Nu si-a amintit nimeni de aici (aproape nimeni – un singur om) de mine azi, iar asta spune multe despre comportamentul meu din ultimele saptamani. Nu ca m-as fi purtat urat, sau as fi fost rea cu cei de aici, dar nu am fost eu. De fapt nu mai sunt eu cea de acum jumatate de an, sau de acum 1 an jumatate. Acum sunt o alta eu – alter ego – care nu mai poate zambi din orice, si atunci cand o face, arata fals. S-a dus cu joaca, s-au dus jucariile. De acum se anunta un timp plin de jucarii pentru oameni mari, si jocuri stupide in care fiecare stie ce are de facut si in care fiecare isi calculeaza fiecare miscare cu atata precizie incat necunoscutul nu-si mai gaseste locul decat pentru a face rau si nu pentru a obtine zambete sugubete pe fetele copiilor deveniti acum umbre de oameni. Devin si eu o umbra, asta daca nu sunt deja. Mi-a pierit culoarea din obraji iar ochii imi sunt goi, lipsiti de orice lumina menita sa nasca sentimente. “Te iubesc pentru ceea ce esti!” Ce sunt? Nu mai stii ce sunt, pentru ca nu mai stiu eu ce sunt. Si imi vine sa vars lacrimi amare pentru gandurile care imi trec acum prin minte – o iubesti pe cealalta eu, nu pe mine. Nici macar nu ma cunosti pe mine, nu ai cum sa ma iubesti, si nici nu cred ca ai vrea sa o faci daca m-ai cunoaste. Ah cruda realitate impusa cu forta de umbrele oamenilor din tine – de ce ma absorbi in imensitatea greselilor tale si de ce nu ma lasi sa respir cum o faceam candva?


Iubitul meu,
Nu stiu daca tu ai simtit vreodat asa ceva, dar acum, ascultand o melodie, nu pot sa nu ma gandesc la tine. Si da, de cand am citit mailul tau, mi-am zis ca nu te voi mai cauta, nu-ti voi mai scrie, te voi omori in cartea mea si asa mai departe. Trebuia sa fac tot posibilul sa nu te mai chinui. Sa pun capat unei povesti ce nu a inceput niciodata si care niciodata nu-si va avea o infatisare. Dar stii…acum trebuie sa recunosc ca dupa vodca si sangria, lucrurile nu mai stau la fel. Ascult melodia care m-a guvernat in zilele cand speram sa te pot strange in brate si sentimentele imi revin. De fapt nu revin ci se intensifica, caci niciodata nu au disparut.Sunt sigura ca singura chestie pe care nu o vrei acum e sa ai o amanta, dar nu pot fara tine. Crede-ma. Nu vreau sa-ti creez probleme sau altceva de genul acesta, si sunt sigura ca putem gasi o metoda sa ne intalnim fara sa afle cineva. Te vreau. Vreau sa simt ca faci parte din mine. Vreau sa-ti simt mangaierea, sa ma alinti, sa ma saruti. O singura data…si apoi putem reveni la viata fara griji pe care am dus-o inainte sa ne fi iesit unul in calea celuilalt. Vin acus acasa. Primeste-ma, iubeste-ma, pentru prima si ultima data.

Again

Din nou doar cu niste actualizari de ultima ora. Voi publica si restul postarilor ce au ramas pe stik dar asta nu stiu cand se va intampla. Acum sunt racita de-a binelea....:)) dar pe langa lucrurile rele pe care le aduce cu sine, pot spune ca sunt si lucruri bune....spre exemplu, toata lumea ma agaseaza cu ciocolata calda, cu pastilute si cu tot tacamul, deci...e destul de bine. Saptamana asta avem niste turisti romani ca rupti din rai. Sunt numa buni de luat acasa. Radem pe rupte in restaurant si ma prapadesc singura de ras in bucatarie cand imi amintesc. E super deocamdata, si pentru prima data...sunt momente cand imi doresc sa treaca timpul mult mai greu, ca ziua cand va trebui sa ma intorc sa nu mai vina. Nu stiu ce altceva as putea sa mai zic acum...ideile nu prea vor sa vina ... sunt putin si presata de faptul ca orice minut aici,asezata cu fundul pe scaunul acesta deloc dragut ma costa destul de mult,deci... Voi tineti minte totusi, ca nu v-am uitat...;))
Andrei... trebuie sa mai vbim, daca vei citi postarea asta si vei avea cum, trimite-mi te rog un nr de fix cu tot cu prefix si tot tacamul ca sa te sun pe fix...Evident, cand iti voi da beep, imi vei da inapoi doar daca poti vbi de pe fix... eehhh sau vedem noi...oricum.Lumeeee...mi-e dor de voi...va iubesc mult si ne vedem putin mai tarziu.Pupici multi.

Pefkohori

Salutari...

Mai aveam ceva scris pentru blog dar din pacate nu credeam ca voi ajunge azi pe la net si nu mi-am adus stikul cu actualizari. De aceea, va scriu acum live from Pefkohori. :))
Sunt oki, desi azi a fost o zi de rahat absolut romanesc. Mi-au schimbat tura si a trebuit sa invat ce trebuie sa fac pentru ca a fost pentru nprima data cand am lucrat ce am lucrat azi. Vbesc de milioane, dar nu mai conteaza. Am inceput sa naparlesc, lucru care ma deranjeaza foarte tare. Saptamana asta ar trebui sa am destul de mult timp sa fac ce vreau in timpul zilei (liber intre 12 si 19...) dar avand in vedere faptul ca soarele e mult prea puternic, somnul va fi la ordinea zilei nu numai la ordinea noptii. :)) De asemenea am inceput sa racesc, lucru de nedorit, dar nasta e viata, nu prea ai cum sa te lupti cu raceala cand stai cateva minute bune intr-o caldura de transpiri mai rau ca in cuptor si apoi esti nevoit sa iesi intr-o camera destul de racoroasa si cu aerul conditionat batandu-ti in ceafa...