Ea alearga, fuge de ceva, de cineva. Ar vrea sa scape repede, sa gaseasca o trasura in care sa se urce si sa dispara efectiv de acolo, sa nu fie gasita niciodata. Dar nu are norocul asta, nu a avut niciodata noroc la bingo asa ca de ce ar avea noroc in asa ceva?! Asa ca alearga cu o viteza nebuneasca prin piata, pe ploaie. E uda pana la piele si simte cum frigul i-a intrat pana si in oase. Oare e normal asa ceva? Sa fugi de un gand? Sa fugi de el dar inutil, fara niciun rezultat.. e o tampenie, dar mai conteaza oare, important e ca simti ca faci ceva, lupti, fugi, chiar si inutil.
Ea fuge, incearca sa scape de ceva. Cu viteza trece printre tarabe, se loveste de ele si mai darama cate ceva. "De ce fug oare? " se intreaba. "Doar nu e ca voi reusi vreodata sa gasesc o solutie. Nu exista solutie. Dar simt ca trebuie sa fug in continuare. Te-am regasit azi printre miile de cuvinte. Mi-am amintit cu stupoare de noaptea aceea, de jucaria tampita care si acum sade cu fundul in cana prea mare, de privirea ta. M-am hotarat sa-ti scriu. Doua cuvinte asternute pe o foaie negricioasa. O impachetez si maine o voi pune la posta. O vei primi candva si voi astepta cu sufletul la gura un raspuns. Deocamdata alerg. Pana cand??? nu stiu, probabil pana dimineata. Scrisorica nu e la mine, ma voi duce dupa ea dimineata. Voi ajunge oare dimineata? Mi-e prea frig si ma dor si picioarele. Fug de tine si nu pot scapa de tine, ce se intampla?
Mi-am permis sa te urmaresc azi. Am simtit ce ai simtit tu. Am vazut ce ai vazut si tu. Am iubit ce ai iubit si tu si in aceeasi masura. Doamne ce tare doare. Nu stiu cum rezisti!! Eu nu mai pot sincer. Mi-a ajuns o singura zi. Dar te inteleg, e pe atat de minunat pe cat e de dureros. Sa mai alerg oare? Mai pot? Desigur.
Am renuntat la tine azi. Prin doua cuvinte am renuntat la tine. Nu te mai caut, nu te mai vad, nu te mai aud. Desigur, maine ramane sa ne vedem in acelasi loc la aceeasi ora. "
Alearga, fuge... Lacrimile nu se mai disting, sunt lacrimi sau e ploaia care curge incontinuu??? Golul acela din suflet nu e ceva neobisnuit dar acum ii pare adancit. Ceva atat de simplu si de gingas s-a transformat subit intr-o prapastie urata si intunecoasa. E pe muchie de cutit, sa renunte sau sa continue cu un nod in gat? Sa expedieze scrisorica? [curand iubirea mea, curand voi fi cu tine/ curand privirea mea, ea toata-ti apartine/ curand odorul meu, curand pornesc spre tine/ curand amorul meu, tot dorul sa-ti aline. ]
Ea fuge, incearca sa scape de ceva. Cu viteza trece printre tarabe, se loveste de ele si mai darama cate ceva. "De ce fug oare? " se intreaba. "Doar nu e ca voi reusi vreodata sa gasesc o solutie. Nu exista solutie. Dar simt ca trebuie sa fug in continuare. Te-am regasit azi printre miile de cuvinte. Mi-am amintit cu stupoare de noaptea aceea, de jucaria tampita care si acum sade cu fundul in cana prea mare, de privirea ta. M-am hotarat sa-ti scriu. Doua cuvinte asternute pe o foaie negricioasa. O impachetez si maine o voi pune la posta. O vei primi candva si voi astepta cu sufletul la gura un raspuns. Deocamdata alerg. Pana cand??? nu stiu, probabil pana dimineata. Scrisorica nu e la mine, ma voi duce dupa ea dimineata. Voi ajunge oare dimineata? Mi-e prea frig si ma dor si picioarele. Fug de tine si nu pot scapa de tine, ce se intampla?
Mi-am permis sa te urmaresc azi. Am simtit ce ai simtit tu. Am vazut ce ai vazut si tu. Am iubit ce ai iubit si tu si in aceeasi masura. Doamne ce tare doare. Nu stiu cum rezisti!! Eu nu mai pot sincer. Mi-a ajuns o singura zi. Dar te inteleg, e pe atat de minunat pe cat e de dureros. Sa mai alerg oare? Mai pot? Desigur.
Am renuntat la tine azi. Prin doua cuvinte am renuntat la tine. Nu te mai caut, nu te mai vad, nu te mai aud. Desigur, maine ramane sa ne vedem in acelasi loc la aceeasi ora. "
Alearga, fuge... Lacrimile nu se mai disting, sunt lacrimi sau e ploaia care curge incontinuu??? Golul acela din suflet nu e ceva neobisnuit dar acum ii pare adancit. Ceva atat de simplu si de gingas s-a transformat subit intr-o prapastie urata si intunecoasa. E pe muchie de cutit, sa renunte sau sa continue cu un nod in gat? Sa expedieze scrisorica?
