Uhm....funny. :D
E tarziu, asa ca va zic o poveste, bine?
"E o zi frumoasa de iunie. Femeia pasea singura printre blocuri. Se gandea ca poate nu e atat de bine ce face dar in acelasi timp inima ii batea cu putere, asa ca se hotara sa nu dea importanta ratiunii dar sa mearga pe instinct, pe ceea ce inima ii spunea ca e bine, iar inima ei acum batea de fericire. Avea sa se intalneasca cu el. Offf, dar el, acel el. Nu se asteptase niciodata ca el va accepta. A trebuit sa cunoasca locuri noi, a trebuit sa caute locul potrivit, iar pentru asta a strabatut tot orasul. Munca nu a fost in zadar, asa ca locul perfect ii astepta pe amandoi.
E o nebunie, fructul interzis e tocmai asta...INTERZIS. Vor face in curand un lucru interzis, se vor vedea pe furis, isi vor fura, darui sarutari si isi vor uni trupurile care vor deveni doar unul. Si nu unul oarecare, ci unul perfect, unul plin de iubire, si doar gandul acesta o consola pe ea pe drumul catre nebunie.
Nu putea observa masinile care trec pe langa ea. Mergea alene, cu soarele batandu-i in fata astfel aducandu-i putina roseata in obraji. Zambea de parca tot universul ii era complice la planul fugitiv de amor. Claxoanele se auzeau parca in surdina, iar femeia mergea nestingherita pe drumul de multe ori strabatut, de multe ori in gand, de multe ori in lacrimi. Acum nu mai era asa, acum era strabatut de pasii ei reali, gandul nu zbura niciunde, iar lacrimile fost-au preschimbate in zambet, in flacara.
Femeia era nu foarte inalta, zvelta, cu parul castaniu cazandu-i pe umerii goi si rosii de la razele prea puternice ale soarelui. Purta jeansi si o bluza destul de lunga dar vaporoasa, iar ochii ei caprui gazduiau razele pline de iubire ale soarelui. Buzele ii erau tencuite intr-un zambet idiotic dar minunat in acelasi timp. Pasea alene, parca tematoare ca nu cumva sa striveasca sub greutatea ei vreo fiinta, dar in acelasi timp pasii ei erau fermi dezvaluind o incredere si o lupta continua cu vointa celui rau.
Nu mai era mult. Cativa pasi doar si va ajunge la locul misterios al intalnirii, al intalnirii pasionale. Ceasul arata ora exacta, era 17.00, iar la 17.15 doua inimi aveau sa se uneasca, doua maini aveau sa o cuprinda ca pe o floare in mijlocul furtunii, iar acele doua buze vor fi curand atat de aproape de buzele ei incat le va putea simti delicatetea. Curand, acei doi ochi minunati o vor privi doar pe ea, iar impreuna cu ai ei vor privi in sufletul lor devenit doar unul in urma daruirii lor totale. Doar acestea le putea gandi femeia aceea prea tanara atunci.
Timpul parea sa ii cedeze acest minunat dar al opririi timpului doar ei, pentru a putea visa in continuare un vis indisturbabil, un vis indescifrabil, un vis misterios...un vis doar.
Era 17.17! Se auzeau usor, niste pasi timizi calcand iarba proaspat taiata. In soarele puternic de iunie, se putea deslusi o silueta miscandu-se alene spre locul unde se afla si ea. Femeia inchise ochii si intoarse spatele acelei minunate siluete, ca doar asa le fura intelegerea. Pasii se auzeau tot mai aproape. Incepuse usor, in linistea perturbata doar de cantecele unor pasari ale cerului, se distinga ceva minunat, barbatul care se apropia timid de ea gafaia. Drumul fusese putin anevoios, probabil si de aceea intarzierea nedorita.Dar pentru prima data, ea ii auzea respiratia, si vai ce minunat sunet era acela, atat de aproape acum, si doar pentru ea. Dori sa opreasca timpul in loc, sa poate memora acel sunet pentru totdeauna, sa il poate pastra in cufarul de aur din camera cea mai de sus al turnului cel mai inalt al inimii sale. Curand ii simti palmele cum i se strecurau usor peste fata, peste ochi acoperindu-i. Ii simti parfumul, dulce mireasma a omului iubit. Ii simti mainile gentile, pielea fina, caldura ce o emanau. Iar apoi, apoi se intoarse cu un zambet iar el, el privind-o in ochii adanci, o saruta. Un sarut lung, pasional. Un sarut unic, cum nu simti niciodata pana acum, desi buzele ei sarutasera multe alte guri. Se lasa cuprinsa de dorinta, iar fiorul primului sarut ii inunda tot corpul..."
...
Cu gandul la Fructul interzis.
