From Turkey with love!

Am ajuns! Sunt bine, desi raceala ma urmareste ca un scai.... Lume noua, muzica noua, gusturi noi, soare nou si ploi la fel de noi. Totul nou...dar nu si eu. Sentimentele continua sa se schimbe in acelasi ritm alarmant ca si pana acum. Idei vin si pleaca ca autobuzele in statia de langa tunel. Priviri, ganduri, infatisari...toate, toate vin si pleaca lasand in urma doar zgarieturi, doar urme, bruises. Si astfel, dupa fiecare 20 de ore petrecute intr-o zi, cand in sfarsit ma hotarasc sa pun capul pe o perna cu ursuleti si inimioare incepe minunatul meu calvar. Astept sa adoarma trupul, muschii sa se relaxeze si ma ridic si incep cu sarguinciozitate sa imi ling ranile. Unele mai vechi si mai adanci, altele doar superficiale dar care ustura ingrozitor. Trec cele cateva ore de somn iar dimineata, incercand sa imi deschid ochii dupa o noapte alba, ma ridic, ma spal pe fata si pe dinti sperand sa scap de reminescentele lucrului de noapte. Gustul de sange stricat, pierdut degeaba ramane in gura mea apoi o zi intreaga amintindu-mi again and again ca dupa numai cateva ore va trebui sa o iau de la capat. Iar cand vine urmatoarea noapte observ ca unele poate s-au mai vindecat dar pe deasupra lor apar urme noi care fac sa se redeschida si cele vechi. Observ cu stupoare ca toata inima mea e brazdata in acest fel si ca, uneori nici nu mai e spatiu pentru noile rani, astfel ca unii nu asteapta sa se vindece macar oleaca una ca deja brazdeaza o alta pe deasupra. Astea sunt cele mai putin dureroase, caci fiind obisnuita cu durerea abia pricinuita, acesteia i se adauga alta dar care doar adanceste, nu redeschide...
As vrea sa spun ca sunt fericita aici, sunt ce-i drept, dar doar la suprafata. Dar tot e mai bine decat acasa, acolo nu eram deloc. As vrea sa raman aici, sa incep o istorie noua, cu oameni noi care poate vor face niste rani mai dulci, ori poate mai interesante. As vrea sa raman aici. As vrea sa... offf ce greu e. Inspiratia bunicii mele... Nu a mai scris de mult in mine si asta ma oftica, ma indeparteaza de mine, de el. Nu ai mai scris de mult si vad ca spatiul gol lasat de tine se umple cu altii care scriu dar nu la fel de frumos ca tine. De ce sa renunti la acest sclav al tau??? Cu ce ti-a gresit? Nu lasa alti oameni sa ocupe spatiul tau, scrie in mine! :(( Plec acum.