Sunt din nou acasa...;)) Drumurile s-au schimbat...si nu ma refer la gropi...astea parca s-au inmultit, dar drumul meu s-a schimbat. Oamenii nu sunt aceiasi...sentimentele...nici ele. Casa e departe acum de tot ce-nseamna amintire. Nu te-am vazut pana acum si asta...hmm...doare. Trec prin locurile cand, atunci, candva noi ne priveam, te admiram, si mereu sunt emotionata. Mi-e frica sa ta reintalnesc. Nu stiu cum ar putea inima mea sa faca fata unei asemenea intalniri. Nu stiu ce m-ar pune instinctul sa fac. Nu stiu ce mi-ar dicta inima sa fac. Transforma, te rog teama aceasta a mea intr-o teama frumoasa si vorbeste-mi. Hai sa planuim o intrevedere ca macar elementul surpriza sa nu existe. Te voi vedea cu siguranta si atunci nu imi voi gasi cuvintele, dar daca planuim sa ne vedem, voi sti sigur momentul cand voi fi nevoita sa-mi deschid gura si ce sa spun. Voi sti ca inima imi va sari din piept atunci, si evit astfel sa-mi simt inima mereu batand ca nebuna atunci cand trec prin locurile pe unde te-ntalneam mereu candva. Ajuta-ma sa-mi revin. Ajuta-ma sa ma reabilitez, sa te uit, sa ma eliberez. Da-mi drumul...
A ta sclava,
Al meu stapan,
...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu