Fila din nou!

Din nou coboara lenea usor asupra pleoapelor mele. Praful care se asternuse acolo inca de pe vremea cand marea imi era la picioare, s-a dus. Pana si el e prea plictisit ca sa mai stea. A vazut multe, iar multe i-au fost negate. A plans multe dar multe i-au fost tinute in taina. Iar acum, dupa ani de tovarasie, s-a decis sa isi ia sborul catre alti ochi, catre alte pleoape. Sau poate s-au decis subit ca vor sa ma vada, ca s-au saturat sa ma simta si ca vor sa ma vada. Iar ochii in care si-au facut culcus acum, sunt ochii tai iubitul meu. Dar nici tu nu ma vezi. Eu sunt ascunsa ochilor tai, iar inima ta nu ma simte. Parfumul parului meu ajunge doar la el, la celalalt, la ceilalti, dar nu la tine. Ti-am scris o foaie, o fila, si am ascuns-o sub perna mea in noaptea asta. Ma voi ruga ca parfumul din parul meu sa se imprime in ea iar maine, cand o vei primi, sa simti ca sunt cu tine. Eu sunt aici, dar nu ma vezi. Inima mea bate pentru tine, dar tu nu o auzi. Ea canta pentru urechile tale, dar cantecul ii este ascultat de codrii vestejiti.