"grande Begnini"

Tocmai ce mi-a spus o prietena asta. Imediat ce a vazut un clip cu el. E adevarat, e chiar mare omul asta, mai ales daca vrei sa crezi ca traieste ca in clip, ca e cel din clip. Are atata viata, cum zicea si Irina, iti da o senzatie minunata de a trai cu tot ce putem. La poesia sei tu! Cu adevarat fiecare pas pe care il fac pe pamantul asta e un sunet care nu se repeta, e o dulce poezie, e minunata culoare. Fiecare privire, fiecare zambet. De-ar sti cei din jurul nostru cat de unice sunt acele momente in care ne privesc intr-o clipita, chiar si fara sa vrea... si ne surprind facand cevaa, schitand un zambet..sau orice. Trec cu vederea toate acestea dar pierd franturi importante din creatia pamantului. Cat de inutili suntem uneori, cand ne uitam la cineva si incercam sa stoarcem totul, pentru a captura in mintea noastra zambetul acela minunat pe care l-am vazut candva, cat de copii suntem sa credem ca se mai poate repeta in exact acelasi mod.
Din nou scriu de o atingere simpla. De aceasta data nu mai sterg, nu am cum. Nu mai e vorba de tine ci de un simplu gest. Imaginati-va o strangere de mana, care a facut furori, care a dat nastere unei dorinte nebunesti de a imortaliza momentul, in care am sorbit ca o nesatula toate informatiile... da! un moment memorabil...o privire si un zambet ufa, care nu s-au mai repetat niciodata. Stii, pana si faptul ca existau acele gesturi in fata mea facea momentul unic, nu va mai fi nimic asemanator. Am cautat, am sapat, am aprins lanterna in intuneric, degeaba... nimic nu se repeta. E ciudat sa constati chestia asta. :) Si pentru ca nu vreau ca vreodata sa gasesc ceva pe care sa vreau sa-l revad in acelasi mod, va zic... carpe diem! I will be the next great poem of the world.