Din nou acasa!

Printul meu minunat!

Pot spune ca o zi fără tine mi-ar seca sufletul. Mi-aș ține respirația, pentru a fi sigură că nu voi fi nicio clipă fără tine...dar ce-mi spui de o săptămână? Cred că și ție ți-a fost la fel de greu săptămâna asta fără mine, cum mi-a fost și mie. Nu mi-am ținut respirația, dar am simțit golul ce mă pătrunde. Nu vreau să mai părăsesc Iașul dacă asta înseamnă să-l părăsesc fără tine. Vino mereu cu mine, oriunde. Trebuie cândva, să îți dorești să-mi cunoști și părinții...Va trebui să faci parte din mine, și va trebui să mă iubești cu tot ce sunt eu când sunt cu prietenii mei. Eu știu că mă iubești așa cum sunt eu, exact așa, dar poate nu mă cunoști în totalitate.
Haide, nu mai aștepta. Eu nu mai vreau să aștept. Te vreau pentru totdeauna.
Nu-mi mângâia părul dacă nu vrei să-l miroși, și nu-mi săruta pielea dacă nu vrei să o simți lângă a ta.
Hai să umplem golul mâine, vino și mă caută. Eu voi fi aici. Nu zăbovi. Orașul în care ne iubim, orașul care ne e martor la orice, orașul nostru. Avem străzi neexplorate, iarbă necălcată și apă nesorbită. Am revenit Frumosul meu, să ne iubim!