”Vă potriviți...”

Ohh, dragul meu cititor...
Nu știu dacă îți poți imagina o zi în care să zbori...o zi în care să simți fericirea cum te inundă și cum dă chiar și pe-afară...ore care îți dorești să nu se mai termine...îmbrațișări care să te aprindă, și ploaie care să te stingă... ohhh, cititorule... nu ai cum ... nu vei simți niciodată ce am simțit eu azi.
Să o iau ușor.
Am vizitat o dragă doamnă, o bunică scumpă pe care am neglijat-o în ultima perioadă. Am tot fost pe la ea, și mereu mă întreba de un bărbat pe care să-l iubesc... Îmi ura de fiecare dată să îmi găsesc un bărbat frumos, bun la suflet și credincios. Un bărbat care să mă respecte și să mă iubească. Eu îl cunoșteam deja, și i-am spus și ei de el. I-am promis să i-l aduc. Și timpul trecea, ea nu devenea mai tânără și facultatea cerea tot mai mult. Iar acum, timpul trece, ea se simte tot mai rău, iar facultatea e pe final...și am putut să-l aduc. Să-l cunoască.:D
Ohhh... am intrat la ea - abia o treziserăm - el îi adusese un buchet frumos de trandafiri, iar ea ne-a primit zâmbind ca-ntotdeauna.
Au făcut cunoștință.  Ana - Radu
I-a dat florile, se vedea că e fericită, îi zâmbeau și ochii, dar nu mai mult decât îmi zâmbeau mie. Ne-am așezat și ea a început... ” Ce bine vă stă împreună.”    ”Vă potriviți, sunteți de aceeași înălțime, și sunt așa bucuroasă că vă potriviți.”     ”Vă stă așa bine de parcă sunteți făcuți unul pentru celălalt.”      Bine, poate nu le nimeresc exact așa cum le spunea ea... căci, citind ce scriu, îmi pare fără prea mare importanță, dar amintindu-mi cum spunea ea...offf... încep și acum să zâmbesc din toată inima. Ne-a spus la un moment dat că se vede că suntem fericiți... amândoi zâmbeam, amândoi eram cu capul în nori. Era prima noastră ”declarație” care s-a încheiat cu fast.
M-a întrebat dacă ne-am logodit... Eu m-am întors la el, căci nu vorbisem noi de lucrul acesta până azi. El a început să râdă și eu am zis că nu. Și i-am mai zis ei sa-i spună, să mă ceară... :)))
Ne-a întrebat pe când nunta??? Iar el i-a răspuns că ”la toamnă”... Rămăsesem înmărmurită, împietrită... cred că glumea.  L-a întrebat cu ce se ocupă... Inginer în construcții. Și repede ne-a zis bunicuța noastră că el va face casa noastră, lucru pe care el l-a făcut deja. Avem deja căsuța noastră.
În ceea ce privește copiii, are dreptate.. ne vom certa. El vrea 12 iar eu 10. Nu văd de ce ar trebui să avem o echipă de fotbal și rezerva (sau antrenorul cum îi propusesem eu), când putem avea 10 plus noi doi...din care să iasă tot așa cum își dorește... că doar nu vom lăsa copiii să se joace singuri. Sau e mai bine să avem 11, ce zici iubire? Și cu noi doi, numa bine o echipă completă plus antrenor și un arbitru... :D:D:D sau rezervă, ce vei vrea tu iubire.
Oh... ce zi dragă cititor, ce zi...
Ne-a întrebat ce vom face după ce vom pleca de la ea... ne-a întrebat dacă mergem la operă, sau la o piesă de teatru... Am zis că vom merge la o plimbare, poate în grădina botanică.
Nu am ajuns acolo, dar am mers la Galata.

Minunat loc al inimii îndrăgostite.
Cum am stat azi cu tine acolo nu am stat niciodată. Ce scrisesem eu până acum despre locul acela, tot ce visasem, tot ce inventasem, toate astea nu se pot compara cu ce am trăit cu tine acolo.
Mă iubești! Și nu vreau altceva. Mi-ai arătat și casa ce ai construit-o pentru noi. Ohhh... ce îmi pot dori mai mult. Vom rămâne acolo iubire, vom rămâne acolo împreună, să ne creștem căruța de copii...și să ne iubim în ploaie mereu.
Nimic nu poate stinge focul ce s-a aprins între noi.
Îți mulțumesc că mi-ai fost alături azi,îți mulțumesc pentru vizita ce i-am făcut-o bunicuței...și îți mulțumesc pentru dragostea ce mi-o porți.