fila din ploaie

Ploua!
Nu exista un moment mai frumos din noapte decat acesta, acum, cand aud ploaia... cand inchid ochii si parca fiecare picatura ce cade pe tabla incinsa de fapt cade pe fata mea...pe bratele mele... pe buzele mele...
Cad picaturile pe buzele mele,
nu doar le umezesc dar le si curata de fierbinteala...
Cad picaturile pe bratele mele,
nu doar le racoresc dar le si umple de atingerile tale...
Cad picaturile pe fata mea,
nu doar ma saruta cerul, dar ma saruti tu de atatea ori...
pe frunte, pe obraji, pe buze...

Fila de noapte

Si-apoi....
si-apoi mi-e frica sa adorm
Mi-e frica...
poate iti voi auzi vocea strigandu-ma,
sau iti voi simti palmele tinandu-mi fata...
si apropiindu-mi buzele de ale tale
as tremura ca varga
m-ar duce apa la vale.
mi-e teama...
Si-apoi...
si-apoi in noapte pot sa zbor
si de-aceea nu adorm
caci pot sa zbor catre tine
si zburand asa, as ajunge in bratele tale
iar buzele ti le-as simti, tu, fara suflare
m-ai strange tare, tot mai tare.
mi-e frig...
Si-apoi..
si-apoi in zori te-as parasi
de-aceea eu nu pot sa zbor
caci de la tine as fugi...
si tot fugind asa, poate ca as muri
iar inima nu mi-ai simti batand ca atunci
atunci cand strans in brate m-ai avut
mi-e somn...
dar imi e teama sa adorm.
si este noapte... nu ma suni?
Iti plange coasta, n-o auzi?
nu ti-e mila?

Fila de maine!

Maine ma vei vedea... Ma vei pune sa te astept pe strada deloc pustie. Ma vei pune sa-mi intorc fata de la toti aceia care vor trece pe langa mine pentru a-mi pastra lumina ochilor doar pentru tine. Maine ma vei strange in brate si imi vei recunoaste dragostea. Maine vei spune pentru prima data in viata ta ca ma iubesti, si o vei spune cu emotii, cu roseata in obraji ca mai apoi sa ma musti si sa ai motiv sa-ti ceri iertare.
Maine te voi privi. Iti voi urmari fiecare miscare, iti voi sorbi fiecare cuvant si iti voi fura lumina ochilor. Maine acea lumina va fi in cinstea mea si pentru mine. Maine te voi imbratisa si te voi mangaia pe spate jurandu-ti iubire vesnica. Ma voi cocota in bratele tale si fara sa vrei ma vei duce pe brate la paraul cu apa rece.
Imi vei umezi buzele uscate si vei dori sa sorbi fiecare picatura. Maine te vei pierde in ochii mei si te vei indragosti de caldura din ei. Maine iti vei promite ca nu ma vei uita, ca ma vei cauta mereu si ca urmatoarea "zi" vei veni din nou la mine pentru a ma iubi mai mult.
Maine a existat exista si va exista si maine.
Maine te astept pe drumul deloc pustiu. Adu-mi o sarutare.

Fila de azi

I-ai spus azi ca poate alege din cele doua femei din viata ta, de care tu esti sigur ca stiu sa iubeasca din toata inima, si asa tie ti-a ajuns. E prea mult... Nu iti mai trebuie. Una, crezi tu, iti este de ajuns. Asa ca, de ce sa nu imparti cu cel care a impartit atatia ani cu tine. I-ai spus azi ca poate alege. I le-ai prezentat pe rand. Mai intai una, cea mai mica si cu inima mai pura... cea care e in stare sa isi dea viata pentru iubirea ei... problema ar fi ca nu prea crezi ca va reusi ceva cu ea... ea nu isi inseala iubirea...ea e cea fidela...cea in care poti avea incredere, ar fi mare norocos prietenul tau daca ar reusi sa o cucereasca... dar nu cred. ea iti e fidela. Asa ca normal ii faci cunostinta cu cea de-a doua. Aia mai veche pe care o stii de mult, si o stii bine. Ii stii toate pacatele si toate infidelitatile, doar i-ai fost umar de plans. Iar ea are inima atat de mare si e atat de naiva incat s-ar putea usor indragosti de un om exceptional ca el. Ar fi fidela atat timp cat i-ar putea oferi iubire. Ea vaneaza iubirea si numai iubirea. Odata ce ii vei lua asta va insela, va cauta in alta parte o iubire, la fel de pura, la fel de plina, la fel de pasionala. Iar el e in stare sa ii ofere o astfel de iubire. El este in stare sa o cucereasca, eu voi inceta a-i mai oferi atentie, de orice fel, iar cel pe care ea il iubise candva i-a parasit intr-un final inima de tot. Asa ca sanse sunt mari ca ea sa il iubeasca pe acesta mai mult ca pe oricine. De ce sa nu impart bucuria si iubirea ce ma inconjoara. Alege Cezare... Alege! Iti dau aceasta posibilitate desi eu stiu pe cine as vrea sa iei.

Fila de ieri

Miros parfumul tau in continuare si simt cum incep sa imi tremure toate madularele.
Chipul tau nu vrea sa paraseasca lacasul mintii mele.
Inima incepe din nou sa imi bata cu putere si vreau sa plang.
Ajung pe punctul de-a incepe dar glasul tau ma opreste in gand.
Am facut o greseala mare, ca te-am dus acolo.
Trebuia sa te opresc inainte de a putea face ceva si sa pun punct.
Trebuia sa iti tai orice craca de sub picioare sa simti si tu caderea crunta.
Sa fugi acum de mine vei putea tu oare?
Chipul meu te va chinui in veci si-ti vei aminti de seara aceea.
Ma vei blestema plangand, crezand ca te-am uitat, te-am sters.
Iar eu voi plange singura si-n intuneric, vei sti tu oare?
Ca zambetul tau ieri l-am cautat si nu l-am gasit.
L-am cerut si nu mi l-ai oferit.
L-am furat dar mi-a scapat ca apa printre degete.
Lasandu-mi doar lacrimi in ochi si amaraciune pe buze.
Dar si tu mi-ai simtit parfumul, mi l-ai sorbit ca un nesatul.
Ai crezut tu oare ca iti va fi de ajuns ieri?
Dar si tu mi-ai furat un zambet si l-ai prins intr-o poza intunecata.
Vei descifra tu oare... amaraciunea buzelor?
Vei citi tu oare, simplitatea iubirii mele?
Vei reusi tu oare sa te saturi cu aceasta? sa-ti ajunga pentru timpul cat vei fi departe.
Azi ma ai... in poza din portofel ieri m-ai avut in brate...dar maine?
Maine vei fugi catre casa mea cautandu-ma dar nu ma vei gasi.
Maine vei plange amarnic langa portile in fata carora m-ai parasit.
Maine vei pleca fruntea si inima iti va bate cu putere.
Ma va cauta pe intregul pamant... dar va omite un singur loc.
Va omite inima ta chiar lacasul inimii tale, si va sti ea oare?
Va sti ea oare ca ma cauta zadarnic in alte locuri?
Va sti ea oare ca eu stau tot acolo unde m-am asezat la inceput...
Acolo eu voi sade pana la sfarsit.
Vei putea sa fugi, sa cauti sa ma inlocuiesti, sa alergi catre zori...
Sa mergi si sus, sa si cobori ...sa mergi acolo unde vei crede ca nu te voi putea urma..
Dar stii tu oare? Ca iubirea nu moare... ca ea va fi
Ca iubirea mea a fost ieri, este azi si va fi si maine..?
Vei sti tu zambarici, ca in ochii tai eu imi gasesc linistea?
Ca in surasul tau imi vad rasaritul chiar de e noapte
Ca ieri?
Ca in bataile inimii mele ai ascultat azi cantecul iubirii
Pentru tine ?
Iar parfumul tau, mi-a ramas intiparit in piele.
Iar sunetul rasului tau mi s-a scris in inima.
Iar sarutul tau e ca o palma langa buzele mele.
Mereu fierbinte, mereu acolo, mereu viu.
Dar ieri... ieri a trecut dar va veni si maine.

Fila de iunie!

O gasca buna de baieti se aduna zgomotos in fata blocului... se imping unii pe altii, il "capacesc" pe unul dintre ei, pentru ca "merita" si o iau la goana spre plaja. Cladirile din jurul lor isi pierd din forma. De la blocuri inalte ajung la cladiri maiestre, cu o arhitectura care iti fura privirea. Ei nu le observa, sunt atrasi doar de mirosul marii si gonesc, de parca aceea ar disparea in secunda urmatoare. Gonesc zgomotosi, cantand un "la multi ani" ragusit dar bubuitor totusi. Trec de parcarea aproape goala... [doar cateva masini isi faceau veacul pe acolo asteptand in liniste stapanii] ajung in parculet. Totul era minunat, parcul verde, fire places everywhere, briza marii, liniste, miros de gratar, si artificii desigur. Nimic nu le tulbura distractia tinerilor nostri. Cum ar putea fi posibil avand in vedere faptul ca unul dintre ei imbatranise cu inca un an??? Dar cuplurile ce isi cautau iubirea pe nisipul ud se oprira. De parca iubirea inceta odata cu zgomotul crescand al acelor tineri. Nimic nu-si mai avea valoarea initiala, trebuiau sa se fereasca acum de priviri curioase, trebuiau sa caute in liniste iubirea ca nu cumva sa vina altul si observand-o primul sa le-o fure... Si totusi, somnul fura pe oricine. Iar noi, noi eram de mult intinsi pe nisip. Simteam cum apa ne atinge degetele de la picioare, ne incalzea, iar tremuriciul ne cuprindea pe amandoi. Erai timid, nu vroiai sa ma lasi sa te sarut. Era devreme pentru asta. Era tarziu pentru a ma opri. Te-am sarutat si tremurai. M-ai cuprins cu bratele-ti fierbinti, m-ai sarutat, ai inceput sa imi atingi pielea fierbinte, cu miscari calme, simple... incercai sa ma linistesti si reuseai. Fiecare atingere a ta imi aducea un fior rece, care ma stingea. Nu regretai ca m-ai dus acolo, chiar si cu zgomotul care se pierdea usor printre soaptele noastre, chiar si cu lumina deranjanta care palea odata cu aparitia lunii pe cerul instelat. Nu regretai regasirea noastra. Ma iubeai cum stiai tu mai bine. M-ai strans in brate tremurand, curand si eu.
Tie!

Fila nou nouta de iunie

timpul s-a scurs si e aproape gata... suntem aproape acolo. Ganduri nu mai sunt, vise nici atat...speranta moarta de mult.
Cusca s-a deschis iar leii sar cu avant pe mine... Incepe sa ma muste de obraz, dar muscatura pare un sarut. Cu ghiarele ma zgarie pe spate, dar parca el mangaie suav. Se urca pe mine, incepe sa isi linga prada, o pregateste, dar mi-e imi par dovezi de dragoste. Timiditatea nu exista, ci doar un val care te tine departe de lume, te ajuta sa te ascunzi, iar cand prinzi curaj, valul se duce, pica... Atunci vedem si noi ce sade dincolo. Eu am vazut. Am simtit. Am auzit.