luni, 23 ianuarie 2012

@

Sono abituata di amare tropo e quando non ho una persona per amare non sto bene. Cerco di trovare una persona che mi puo capire, cerco una persona come me pero nello stesso tempo una persona diversa.
Nella mia vita mi sono innamorata tante volte, e ognuno di loro che ho "amato" non ha riuscito capire come sono io. Voglio nascere di nuovo, voglio provare a volare e voglio stare tutto il tempo con lui, con te, con me. Fidati di me, dice una canzone, ti voglio trovare, voglio avere fiducia, voglio provare il tuo amore.

duminică, 15 ianuarie 2012

Sa-mi ceri doar!

Ne-am trezit in toiul noptii amandoi. Ne-am uitat la ceas si am observat cat de devreme e. Eu m-am ridicat din patul meu si el din al lui. Il simteam.
Mi-a soptit vantul in urechi ca si el merge tot acolo asa ca nu m-am oprit la primul semafor ci am continuat. Am mers in slapi, cu picioarele goale si in pijamale pana la Galata. Pe drum inima imi batea cu putere. Simteam ca frigul ma cuprinde cu totul dar nu ma puteam opri. El mergea la fel. Cu zambetul de visator pe buze, cu buzele lui moi. Iar ochii ii sclipeau in lumina felinarelor, ochii lui albastri. Mergea apasat. Ma simtea ca ma apropii de manastire. Zapada scrasnea sub slapii mei. Fremata la fiecare pas al meu iar inima imi zvacnea si mai tare... ador sa simt asa ceva. Picioarele imi ingheata si fac rani, incep sa imi sangereze, dar nu simt durerea. El ma simte mai aproape si simt cum sa bucura. Ne cautam in intuneric. Cainii se tin dupa mine, simt sangele si se apropie incercand sa imi vindece ranile. Dar nu ii las, ma apropii de el si ma simt din ce in ce mai accelerata. El ma simte si se bucura. Ajung la pod, il traversez usor ca nu cumva sa cad, nu as vrea sa pierd intalnirea cu el, am asteptat atat de mult.
Vad scarile, le urc usor, iar norii par sa se risipeasca. Zapada sta intinsa pe un alb imaculat iar luna ii scoate reflexele in evidenta. Vad pasii lui... a ajuns mai repede. Urc doua trepte si il vad, abia resufland. Alergase pana acolo pana ce auzise pasii mei urcand. Se oprise cu spatele la mine si ma astepta cu capul plecat. Abia respira. Eu am urcat tiptil, parca incercand sa ma furisez. Si-a intors putin capul si m-a privit subtil, ochii lui imi cereau sa vin mai repede. Il simteam nerabdator. Am urcat treptele pana la el si l-am luat de mana. S-a uitat in ochii meu si ne-am inteles imediat. Am inceput sa urcam scarile, erau multe la boala... si simteam ca mi se taie respiratia... ma tinea strans de mana ca nu cumva sa ma scape. Iar sala mare care s-a aratat dupa ce am impins usa de lemn masiv era murdara in fata noastra dar calduroasa. Ne astepta de mult timp. Mi-a dat drumul si fara sa spuna nimic a luat o patura pe care a scuturat-o putin. Eu am ramas muta si parca de piatra in pragul usii, ma uitam la el cu admiratie si cu iubire. A intins-o in mijlocul salii si daduse drumul la caldura. mi-a luat mana si m-a luat spre patura, spre culcus. Se uita intens, cand in ochii mei, cand la buzele mele.
Era intr-un sacou negru, iar camasa era si ea neagra, descheiata doua nasturi, sau poate trei, de reuseam sa ii vad parul de pe piept. Era in pantaloni de pijama, semn ca nu avusese prea mult timp sa se schimbe inainte sa plece... si el ca si mine tot in slapi, doar ca el era in acei slapi papuci de casa. M-a cercetat toata si mi-a dat geaca jos usor.... a asezat-o frumos in culcus iar apoi a inceput sa ma soarbe din priviri. Mi-a atins obrazul cu mana lui, ceea ce m-a facut sa inchid ochii pentru o clipa...apoi a coborat cu atingerea lui suava pe umerii mei aproape goi, a parcurs un traseu perfect coborand peste rochita mea de pijama pe piept, iar poi usor usor peste sanul stang, coborand putin si mergand pe coapsa, iar apoi pe fundul meu inghetat. M-a privit indraznet in ochi in timp ce facea aceasta iar lucrul acesta ma incita. Mi-a dat jos rochita si stateam tremurand, goala in fata lui iar ochii lui lacomi continuau sa ma sorbeasca. M-a sarutat pasional si simteam cum fluturii din stomacul meu isi luau zborul... II raspundeam inflacarata, dar nu indrazneam sa ma misc de fel. Mi-a muscat usor obrazul, m-a sarutat din nou iar apoi mi-a muscat umarul si incepuse sa ma sarute pe gat pana ajunsese din nou la buze, facandu-le sa se uneasca intr-o compilatie perfecta. Mainile lui imi magaiau bratele si tremuram. A durat un timp pana sa ne desprindem buzele pentru ca apoi el sa ridice geaca si sa ma imbrace. Ne-am asezat in culcus si m-a strans tare in brate, incalzindu-ma. Nu ne-am spus nimic, am stat asa pana in zorii zilei, el mirosind parul meu iar eu simtindu-i inima batand.
Pe cand soarele ardea cu putere, m-am ridicat usor, nu trebuia sa fiu acolo. Mi-am luat rochita si l-am lasat acolo. Se uita la mine fara sa spuna nimic, nici macar expresia fetei nu imi spunea vreo ceva. Nu imi luasem nici macar slapii, drumul urma sa imi dea pedeapsa cuvenita pentru fapta savarsita, si chiar inainte sa ies pe usa imi sopteste : "De ce?" ma intorc, il privesc, ii spun ca stau departe si ies.
Au trecut zile, iar eu inca il simt, ma asteapta.

duminică, 8 ianuarie 2012

Dragul meu,


Sclipirea din ochii tai m-a impresionat enorm. M-ai privit putin si apoi tot sangele mi s-a pus in functiune. Am gasit mana ta atingandu-ma, te-ai apropiat usor si cu un suras strengar te-ai prefacut ca ma lovesti, dar mi-ai atins atat de suav obrazul si inchizand ochii ti-am simtit privirea sorbindu-ma, ti-am simtit atingerea si inima deja ma durea. Credeam ca-mi va pocni. Am deschis ochii si te uitai in continuare la mine, cu ochii aceia mari si verzi. M-am inrosit si incepusem sa ma balbai, iti evitam privirea caci stiam ca m-as fi pierdut cu totul. "Va fi bine!" Mi-ai zis. . . Si eu am zambit, schimbasesi subiectul. Mi-ai prins mainile intr-o imbratisare. Pieptul meu atingea spatele tau iar tu ma ma prindeai intr-o imbratisare si mai stransa. Iti simteam parfumul atat de puternic incat credeam ca imi va ramane impregnat in nari si ca voi ramane cu el multe zile. {a trecut repede} Dar nu m-ai alungat. Te avertizasem sa ma alungi, sa imi spui sa plec, si nu ai facut-o... cat ma iubesti, pff... mult. Azi mi-am primit dupa foarte mult timp salariul intreg. Si inca o prima grasa, asa ca dupa sarbatori. Nu vreau sa cred ca a fost mila, si totusi... nu prea imi vine sa cred ca e iubire... ce o fi oare?

marți, 27 decembrie 2011

Vant!

Ea alearga, fuge de ceva, de cineva. Ar vrea sa scape repede, sa gaseasca o trasura in care sa se urce si sa dispara efectiv de acolo, sa nu fie gasita niciodata. Dar nu are norocul asta, nu a avut niciodata noroc la bingo asa ca de ce ar avea noroc in asa ceva?! Asa ca alearga cu o viteza nebuneasca prin piata, pe ploaie. E uda pana la piele si simte cum frigul i-a intrat pana si in oase. Oare e normal asa ceva? Sa fugi de un gand? Sa fugi de el dar inutil, fara niciun rezultat.. e o tampenie, dar mai conteaza oare, important e ca simti ca faci ceva, lupti, fugi, chiar si inutil.
Ea fuge, incearca sa scape de ceva. Cu viteza trece printre tarabe, se loveste de ele si mai darama cate ceva. "De ce fug oare? " se intreaba. "Doar nu e ca voi reusi vreodata sa gasesc o solutie. Nu exista solutie. Dar simt ca trebuie sa fug in continuare. Te-am regasit azi printre miile de cuvinte. Mi-am amintit cu stupoare de noaptea aceea, de jucaria tampita care si acum sade cu fundul in cana prea mare, de privirea ta. M-am hotarat sa-ti scriu. Doua cuvinte asternute pe o foaie negricioasa. O impachetez si maine o voi pune la posta. O vei primi candva si voi astepta cu sufletul la gura un raspuns. Deocamdata alerg. Pana cand??? nu stiu, probabil pana dimineata. Scrisorica nu e la mine, ma voi duce dupa ea dimineata. Voi ajunge oare dimineata? Mi-e prea frig si ma dor si picioarele. Fug de tine si nu pot scapa de tine, ce se intampla?
Mi-am permis sa te urmaresc azi. Am simtit ce ai simtit tu. Am vazut ce ai vazut si tu. Am iubit ce ai iubit si tu si in aceeasi masura. Doamne ce tare doare. Nu stiu cum rezisti!! Eu nu mai pot sincer. Mi-a ajuns o singura zi. Dar te inteleg, e pe atat de minunat pe cat e de dureros. Sa mai alerg oare? Mai pot? Desigur.
Am renuntat la tine azi. Prin doua cuvinte am renuntat la tine. Nu te mai caut, nu te mai vad, nu te mai aud. Desigur, maine ramane sa ne vedem in acelasi loc la aceeasi ora. "
Alearga, fuge... Lacrimile nu se mai disting, sunt lacrimi sau e ploaia care curge incontinuu??? Golul acela din suflet nu e ceva neobisnuit dar acum ii pare adancit. Ceva atat de simplu si de gingas s-a transformat subit intr-o prapastie urata si intunecoasa. E pe muchie de cutit, sa renunte sau sa continue cu un nod in gat? Sa expedieze scrisorica? [curand iubirea mea, curand voi fi cu tine/ curand privirea mea, ea toata-ti apartine/ curand odorul meu, curand pornesc spre tine/ curand amorul meu, tot dorul sa-ti aline. ]

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Rüzgar

Penceremin perdesini
Havalandýran rüzgar
Denizleri köpük köpük
Dalgalandýran rüzgar

Gir içeri usul usul
Beni bu dertten kurtar

Yabancýsýn buralara
Nerelerden geliyorsun
Otur dinlen baþucuma
Belli ki çok yorulmuþsun

Bana esmeyi anlat
Bana sevmeyi anlat
Bana esmeyi anlat
Esip geçmeyi anlat

Anlat ki çözülsün dilim
Ben rüzgarým demeliyim
Rüzgarlýðý anlat bana
Senin gibi esmeliyim



wind which aerate my window's curtain
wind which wave seas with feather
come here gently
save me from this trouble

you are foreign to here
where do u come from?
sit down bedside of me,take a rest
it is clear that you were tired so much

tell me(how) to blow
tell me(how) to love
tell me(how) to blow
tell me blow and pass

you tell that my tongue shall be untied
l shoud say ''l am wind''
tell me to being wind
l must blow like you

vineri, 28 octombrie 2011

Until the last moment

Sunetele pianului imi rasun in minte. Inchid ochii si as vrea sa ma aflu acolo,... curtea aceea atat de mare... iarba aceea atat de verde... ceata aceea atat de deasa si rece... simt ca vreau sa fiu acolo singura. Fara tine. Doar sunetul pianului si racoarea si singuratatea. Devin depresiva? Da. Ce e rau in asta? Imi simt inima pustie. Am o pajiste intinsa, cu iarba verde, proaspata, si nu vine nimeni sa se plimbe. Nimeni nu isi cauta linistea acolo. Pajistea e degeaba. Fara scop, fara rost. Lacrimile curg, "cuvinte nerostite ale inimii". E chiar asa. Inima ar vrea sa se planga cuiva de ranile astea pe care leul le linge de multa vreme si nu e nimeni in care sa-mi gasesc pacea, linistea, nimeni decat El. Iar gandul ca El m-a ascultat deja, mi-a ascultat lacrimile, m-a linistit. Iar lacrimile s-au oprit. Nici nu realizasem cand s-a intamplat asta. Sunt pensionara. Imi primesc pensia in rate, de cateva ori pe saptamana, uneori poate sarind una. Sunt pensionara de aproape 1 an. Pensia la inceput nu era nici pe departe indestulatoare. Cu timpul am invatat sa imi moderez cumparaturile si pensia incepea sa imi ajunga. Acum, sunt invatata atat de mult sa traiesc doar cu aer si cuvant incat, in zilele cand imi primesc rata din pensie ma bucur enorm, aceasta reprezantand ptr mine o amintire a muncii prestate candva. Imi aduce un plus de energie, un plus de consum. E o fericire. Dar trece ziua, pensia se duce, iar eu imi reiau viata normala, in care traiesc doar cu aer si cuvant. Iar lacrimile imi sunt acele cuvinte nerostite. Daca voi plange vreodata, citeste-ma, nu ma intreba "de ce?".

luni, 17 octombrie 2011

Fila din nou!

Din nou coboara lenea usor asupra pleoapelor mele. Praful care se asternuse acolo inca de pe vremea cand marea imi era la picioare, s-a dus. Pana si el e prea plictisit ca sa mai stea. A vazut multe, iar multe i-au fost negate. A plans multe dar multe i-au fost tinute in taina. Iar acum, dupa ani de tovarasie, s-a decis sa isi ia sborul catre alti ochi, catre alte pleoape. Sau poate s-au decis subit ca vor sa ma vada, ca s-au saturat sa ma simta si ca vor sa ma vada. Iar ochii in care si-au facut culcus acum, sunt ochii tai iubitul meu. Dar nici tu nu ma vezi. Eu sunt ascunsa ochilor tai, iar inima ta nu ma simte. Parfumul parului meu ajunge doar la el, la celalalt, la ceilalti, dar nu la tine. Ti-am scris o foaie, o fila, si am ascuns-o sub perna mea in noaptea asta. Ma voi ruga ca parfumul din parul meu sa se imprime in ea iar maine, cand o vei primi, sa simti ca sunt cu tine. Eu sunt aici, dar nu ma vezi. Inima mea bate pentru tine, dar tu nu o auzi. Ea canta pentru urechile tale, dar cantecul ii este ascultat de codrii vestejiti.