We're limited.

Suntem oameni deci suntem limitati in actiunile noastre. Nu putem face tot ce dorim si cand dorim si nu putem avea tot ce dorim, in cantitatile pe care le dorim si in momentul in care dorim noi. Dar daca ai avea la dispozitie o intreaga zi in care fiind singur sa poti face orice. Singur in sensul ca nu poti beneficia de compania cuiva. Incearca sa gasesti o metoda de a supravietui unei zile pline de dorinti fierbinti si inaccesibile. Ziua iti incepe cu ceasul cel mai devreme al zilei si se incheie cu cea mai tarzie ora din noapte. Ce vei face in acest pretios timp pentru a-ti supravietui tie insuti? Unde iti e inima? Unde vrei sa te afli? Probabil ti-ai dori sa fii pe o insula minunata in ora in care soarele rasare pe cerul albastru, iar inima ti-ar zambi de fericire daca ar gasi o biblioteca mare plina cu carti pe care ai putea sa le devorezi una cate una pana sa le termini pe toate. Dar iti amintesc, esti limitat, supravietuiesti cu doar o carte pe care o poti imprumuta de la biblioteca cea ciudata si saracacioasa la care ai reusit sa-ti faci permis? Iar cadrul in care te-ai afla ar fi pur si simplu, canapeaua veche si uzata din camera neaerisita indeajuns.
Ti-ai dori ca la malul acelei insule sa stationeze si un iaht, cu care sa poti pleca oricand de acolo spre lumi neumblate de nimeni, iar tu sa fii singurul care le poate descoperi iar lumea sa-ti fie marea admiratoare a curajului si maretiei in care te scalzi. Dar iti amintesc, esti limitat. Te multumesti asadar doar cu mijlocul de transport in comun care te va duce doar pana la un capat de linie unde cand cobori descoperi ca ai calcat in excremente de caine, iar lumea in loc sa te admire pentru maretia ta , se amuza la stangacia ta cu care mergi pe strada, de nu vezi in ce calci?
Ti-ar placea sa te afli acum pe malul marii, mancand o inghetata mare cu topping de ciocolata si capsuni iar apoi observand ca oamenii care merg pe strada alaturata sunt care mai de care mai tristi sau abatuti, sa mergi sa ii saruti pe frunte sau obraz daruindu-le astfel un zambet larg care iti ridica inima trei metri desupra cerului. Din nou omule, uiti de tine. Supravietuiesti in schimb gandului ca iti vei putea permite o inghetata micuta fara topping, plimbandu-te pe langa un parau plin de gunoaie aruncate de oameni la intamplare, iar acestia in loc sa primeasca zambetul tau caci de sarut nici pomeneala, iti raspund cu o privire rautacioasa care te face sa te simti penibil. Supravietuiesti tu realitatii in care traiesti? Binenteles. Doar faci parte din sistem.