Sempre per te...

Nu incetam sa te privesc. Nu ai luat drumul Copoului, evident. Eram sigura ca aveai sa ma duci acolo. Locul in care ne sarutam, unde ne iubeam. Am mers ceva timp, erai tacut, eram distrasa.
Am ajuns la destinatie. Cu chiu cu vai ai reusit sa intri pe aleea aceea ingusta, zapada nu te lasa sa te desfasori in pace. Dar te-ai descurcat tu cumva. Ai parcat, undeva de unde se puteau vedea masinile trecand agale pe sosea, atente la drum si la ninsoare. Zgomotul orasului era pierdut in spate, lasat in urma.
Te-ai intors catre mine si m-ai sorbit din priviri. M-ai intrebat ce caut acolo, ca doar nu mai era ceata. Ti-am spus ca eu merg oriunde mergi si tu, nu poti scapa de mine. Ai inceput sa razi de naivitatea si dulcegaria mea. Mi-ai luat fata in palma ta si m-ai sarutat suav. Tremuram toata! Sunt vesnicele si mult doritele emotii pe care mi le dai de fiecare data cand ma saruti. Sunt mereu, acei fluturasi multicolori in stomacel care incep sa zburataceasca de fiecare data cand buzele noastre se intalnesc in perfecta armonie, intr-un perfect tot unitar.
M-ai privit apoi in ochi si, evident, incepusem sa rad. Cum fac de obicei eu cand ma emotionez. Te-am scos din masina si ti-am zis ca nu vei mai scapa de data asta. Am luat primul pumn de zapada si ti l-am aruncat in fata. Stiam ca incep un razboi din care nu aveam sa ies invingatoare dar nu-mi pasa. Vroiam sa zburd cu tine in bucuria zapezii. Am inceput sa alerg, veneai dupa mine si ma aruncai in zapada, ingropandu-ma. Reuseam sa iti mai umezesc si eu fata cu zapada rece, dar eforturile mele de a iesi din stransoarea ta erau zadarnice. Ne rostogoleam prin zapada, incepeam amandoi sa fim uzi leoarca. Zapada rece, buzele tale dulci si calde, zapada rece...cat de perfect se completau!!!
M-ai luat asa uda din zapada si m-ai bagat in masina. Ai urcat si tu si ai dat drumul la muzica si caldura. Tremuram amandoi si radeam ca doi copii...
Nu pot continua, tu stii...
Te iubesc mai, jur ca te iubesc!