De ieri a inceput sa ninga. Si a nins neincetat, exact ca in povesti. Ca in poeziile vechi pe care le ascultam cand eram mici. Si astazi a nins, desi a si plouat. Si a plouat mai mult decat a nins, si e totul ud, si e totul ud, si e totul plin de tine. Stii...nu mi te pot scoate din minte, oricat de mult as incerca. Ba mint. Ma gandesc intruna la tine si asta pentru ca imi place le nebunie sentimentul pe care mi-l dai chiar si atunci cand nu esti langa mine. Tu esti drogul meu!
Ma ridici atunci cand simt ca ating cu obrazul noroiul, ma inalti atunci cand simt ca aripile imi sunt frante de vant, ma iubesti atunci cand simt ca nu as merita nimic. Tu esti drogul meu!
Si a nins. E zapada aproape peste tot, hai sa scoatem din peisaj fleoscaraia asta de pe drumuri care iti ingheata degetele picioarelor. Si fiind zapada, si luminite peste tot, peste tot esti si tu, in mintea mea.
Am vazut apelul tau. Nu eram sigura daca ma sunasesi sau daca fusese doar un beep. Asa ca am incercat si te-am sunat inapoi, evident nu mi-ai raspuns. Mi-era teama. Ti-am trimis un mesaj, eram scurta si la obiect." Off... te iub..." Mi-ai raspuns dupa ceva vreme...mi-era teama din nou. Mi-ai spus ca daca nu ma simt bine, poate ar fi ok sa merg acasa. Asta am facut. Am iesit din multimea de oameni si m-am pornit singura pe drumuri...in ploaie si zapada. Visam la tine cu ochii deschisi. Stii cat de mult imi place sa fac asta. Am ajuns acasa, am facut un dus fierbinte asa cum imi place mie si m-am imbracat in cele mai pufoase pijamale. Imi facusem un ceai verde (inca ma chinui sa ma obisnuiesc cu el) si ascultam colinde. Mi-ai spus ca aduci pe cineva acasa si deci sa ma pregatesc sa ies. Nu-mi venea sa cred. Aveam impresia ca iti bati joc de mine dar cu toate astea te-am crezut si am sarit ca arsa din pat incepand sa ma pregatesc.
Nu imi luase mult, ca de obicei de altfel. M-ai scris dupa numai 15 minute. Mi-ai spus sa cobor ca ma vei duce tu in Copou, la Bianca. Eram aproape sigura ca luasesi legatura cu ea si ca deja complotaserati ceva impotriva mea. Muream de ciuda.
Coborasem din camera, iar tu ma asteptai in fata masinii cu o floare in mana. M-am apropiat de tine si am observat zambetul tau inconfundabil, zambetul de care m-am indragostit. Mi-ai prins floarea in par...si atunci ai observat ca nu am caciulita...m-ai certat.
Radeam incontinuu...Nu parea sa imi pese de nimic altceva decat de faptul ca eram cu tine...ca venisesi sa ma vezi. M-ai luat de mana si m-ai condus la masina...mi-ai deschis portiera si m-ai invitat inauntru. Ai urcat si tu, si ai pornit.
Nu spuneam nimic! Nu ma mai saturam sa te privesc, Printul meu! Mereu mi se intampla asa.
...
Ma ridici atunci cand simt ca ating cu obrazul noroiul, ma inalti atunci cand simt ca aripile imi sunt frante de vant, ma iubesti atunci cand simt ca nu as merita nimic. Tu esti drogul meu!
Si a nins. E zapada aproape peste tot, hai sa scoatem din peisaj fleoscaraia asta de pe drumuri care iti ingheata degetele picioarelor. Si fiind zapada, si luminite peste tot, peste tot esti si tu, in mintea mea.
Am vazut apelul tau. Nu eram sigura daca ma sunasesi sau daca fusese doar un beep. Asa ca am incercat si te-am sunat inapoi, evident nu mi-ai raspuns. Mi-era teama. Ti-am trimis un mesaj, eram scurta si la obiect." Off... te iub..." Mi-ai raspuns dupa ceva vreme...mi-era teama din nou. Mi-ai spus ca daca nu ma simt bine, poate ar fi ok sa merg acasa. Asta am facut. Am iesit din multimea de oameni si m-am pornit singura pe drumuri...in ploaie si zapada. Visam la tine cu ochii deschisi. Stii cat de mult imi place sa fac asta. Am ajuns acasa, am facut un dus fierbinte asa cum imi place mie si m-am imbracat in cele mai pufoase pijamale. Imi facusem un ceai verde (inca ma chinui sa ma obisnuiesc cu el) si ascultam colinde. Mi-ai spus ca aduci pe cineva acasa si deci sa ma pregatesc sa ies. Nu-mi venea sa cred. Aveam impresia ca iti bati joc de mine dar cu toate astea te-am crezut si am sarit ca arsa din pat incepand sa ma pregatesc.
Nu imi luase mult, ca de obicei de altfel. M-ai scris dupa numai 15 minute. Mi-ai spus sa cobor ca ma vei duce tu in Copou, la Bianca. Eram aproape sigura ca luasesi legatura cu ea si ca deja complotaserati ceva impotriva mea. Muream de ciuda.
Coborasem din camera, iar tu ma asteptai in fata masinii cu o floare in mana. M-am apropiat de tine si am observat zambetul tau inconfundabil, zambetul de care m-am indragostit. Mi-ai prins floarea in par...si atunci ai observat ca nu am caciulita...m-ai certat.
Radeam incontinuu...Nu parea sa imi pese de nimic altceva decat de faptul ca eram cu tine...ca venisesi sa ma vezi. M-ai luat de mana si m-ai condus la masina...mi-ai deschis portiera si m-ai invitat inauntru. Ai urcat si tu, si ai pornit.
Nu spuneam nimic! Nu ma mai saturam sa te privesc, Printul meu! Mereu mi se intampla asa.
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu