Din ganduri vechi ma duc spre viitor... [Postare pentru suflet]

Ciudat...examenul imi bate-n geam si eu stau si scriu pe blog.
Miercuri este singura zi in care le fac pe toate. Stiu sigur ca la unele nu am voie sa chiulesc...iar despre altele...ce sa zic, nu trebuie sa chiulesc, pentru ca ma speriase profa la primul seminar si nu am vrut niciodata sa imi fac reclama proasta. Deci miercuri le faceam pe toate. Azi am un partial, si sunt toatl nepregatita, iar pentru a depasi aceasta situatie, am chiulit la seminarul cu profa despre care va ziceam... Ciudat...
Telefonul s-a inchis de dimineata si nu mai reusesc sa il deschid...evident pentru ca e stricat...am incercat zadarnic sa apas butonul cu pila mea de unghii...nu a mers. Nu pot spune ca imi pare rau. Demult... as fi inceput sa plang intr-o asemenea situatie. Ma simteam legata de acest dispozitiv, si de oamenii cu care imi facea legatura directa. Astazi, nu-mi mai pasa. Sunt cautata sau nu, se gandesc la mine sau nu...imi e totuna. Nu mai caut amagiri tampite ale unor mesaje sau beepuri, nu mai vreau sa fiu tinta unor rafuieli ale sufletului pierdut prin amenintari si deziluzii. Am incercat sa-l deschid de vreo doua ori si nu a mers. As fi vrut sa-l folosesc dar nu se poate. Telefonul s-a inchis de dimineata si nu mai reusesc sa il deschid...
Mi-e frig si lacrimile-mi curg siroaie... caci nu te mai zaresc. As vrea sa pot veni intr-o vineri sa te vad, dar mi-e teama. Nu stiu ce ti-as putea spune, cum te-as privi. Dar cat as vrea sa te strang in brate, as vrea sa vin dar nu stiu ce ar fi cu mine. Cum s-ar uita si ceilalti... cum m-ai privi tu... Imi plange inima caci stiu ca nu esti bine iar neputinta ma apasa greu. Se uita cam piezis la mine si zambeste, stie ca nu ma poate elibera, stie ca eu si ea suntem menite sa ne plimbam tinandu-ne de mana, cel putin pana tu nu te vei mai ivi la orizonturi. Ma uit pe geam si cerul da si el sa planga.. el sigur are alte motive, nicidecum ceea ce simt eu. Mi-e frig...