A little piece of home

Ador senzatia pe care o simt dimineata cand ma trezesc in patul meu de acasa. :D Sa aud zgomote de la ai mei, de jos. Sa simt ca ma ustura in gat de la aerul mult prea rece mereu, din camera mea friguroasa. Sa pot iesi in curte, sa pot vedea florile, soarele rasarind, aerul de tara... pffff mi-era atat de dor. Si dealurile noastre, si casa Lui...valeuuu locul unde ma regasesc intotdeauna. Vreau sa traiesc aici o perioada, cred. As vrea azi sa ma plimb...pe coclauri...si as putea, am ramas singura acasa. :D Se pare ca oriunde as merge ii alung pe oameni, si Didi a mea nu m-a crezut cand i-am spus ca sunt fara de oameni. (din nou spun: niciodata singura, ci spus corect e: fara de oameni). :) Locul asta ma cheama intotdeauna, cel putin acum cand mai sunt oameni care sa conteze. Curioasa as fi sa vad daca ma va chema asa si atunci cand va ramane pustiu, insingurat. Cred ca dealurile mereu...si casa Lui la fel... :D:D:D intotdeauna. Curand va pleca mama, apoi si sor'mea, apoi si prietenul meu cel mai bun, apoi si ceilalti mult apropiati mie... ramane doar El care e mereu aici si mereu cu mine, dar...oamenii nu raman aici, oamenii care conteaza, si e ciudat caci nu se duc in bloc undeva, toti, sa ii pot gasi intr-un anume loc, ci se imprastie... unul intr-un colt, altul in alt colt...si-asa mai departe. Nu e bun, caci voi incepe iar sa umblu ca tiganul cu cortul...:)))  voi ajunge iar sa imi vad prietenul o singura data pe an (ajungem la traditie din nou), voi ajunge sa imi aud mama din an in paste, sa o vad si mai rar, iar pe altii...poate niciodata...pfaaaleuuuu... nu e bun cand se schimba totul in jurul meu. :( dar voi avea mereu senzatia de dimineata, cand ma voi trezi in patul meu, si voi auzi pasarele cantand, poate pe tata strigand sa ma trezesc..:)) ha... sau tipand sa cobor la o cafea... ;)) of of of... melancolia asta. am crescut, gata... m-am facut mare. :D Va pup dragilor. S-aveti o zi binecuvantata cu iubire din belsug;)