Daps... un an nou. Unul in care am iubit destul de mult dar nu suficient, nu cat ar fi trebuit si cat as fi putut. Stiu ca pot mai mult. Am invatat in zilele astea, ultimele din an, cat de important e sa iubesti neconditionat. Am fost invatata asta transpirand, respirand adanc si plangand. Am invatat sa iubesc si in acelasi timp sa ling rani care sa se vindece repede si care sa nu se ma deschida. Am fost la tine si ai trimis repede o sluga a ta, un mester iscusit, sa imi repare inima. Iar acum e ca si noua... inca in recuperare dar simt ca isi revine rapid. Dar nu te-ai multumit sa imi trimiti doar o sluga, mesterul ci ai trimis impreuna cu el si niste muncitori care sa imi arate cum sa imi ingrijesc singura inima. Acum de exemplu, i-ai invatat ca trebuie sa imi arate cum sa impart din mine... ;) si invat, invat.
Deja mi-ai trimis un cumparator. :) I-ai aratat probabil, in ascuns, frumusetea inimii mele acum, si l-a atras, il simt cum "imi da tarcoale". Simt cum ma incolteste si vaneaza...Eu sincer vreau sa vina, vreau sa ii dau inima... ii dau cat vrei tu din ea, ii dau cat imi dai tu voie sa ii dau. Pana la urma, tu ai devenit stapanul ei, stapanul inimii mele.
Stapane, Eu am totul! Eu sunt fericita!
Sa ma tii asa si urmatorul an... nu lasa sa ma umbreasca copaci vestejiti si garduri inalte. >:D< te iubesc stapane!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu