Ufff...mai bine aflam ca iti sunt indiferenta, sincer...decat sa aflu ca nu esti bine. Dintr-o data am realizat ca tin la tine mai mult decat as fi crezut...Ti-am citit scrisoarea ieri si m-a podidit plansul. Am vrut sa tip sa arunc lucrurile prin camera si apoi sa sparg toate sticlele din navete. Dar nu puteam. Nu am putut. Vroiam chiar sa fac tot posibilul sa vin la tine, doar iti stiu adresa, nu stiu sa ajung acolo ce-i drept dar m-as fi descurcat cumva. Singura problema...daca m-as fi intalnit cu ea? Ce i-as fi spus??? De aceea a trebuit sa suport un plans isteric in interiorul meu, un leu care rage inca si acum, o angoasa care ma invaluie, precum cearceaful trupurile goale ale celor doi indragostiti in miez de noapte de iunie. Cum as putea acum sa-ti reprosez ceva si ce anume sa-ti reprosez??? Te iubesc omule, si iti vreau binele mai presus de orice. Si as face orice pentru tine. Spune-mi doar si o voi face.
Nici nu vreau sa ma gandesc ce anume a generat aceasta stare a ta. Sa fi fost eu de vina? Sau macar am avut o contributie? uof...de e asa, spune-mi imediat si voi iesi. Voi uita totul si voi ingropa orice sentiment. De mii de ori prefer sa sufar eu decat sa te vad pe tine suferind. Da-mi un semn...spune-mi ceva...te iubesc asa cum pot, asa cum stiu eu...cu o iubire stangace, mutilata de dorinti fierbinti.
Raspunde-mi!
Tie...Mon amour!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu