E ciudat cum se intampla uneori ca ti se deschide larg o usa foarte mare si imediat observi ca pentru a trece dincolo iti trebuie permis de trecere de la un alt stapan al cheilor.
De ce sunt atat de multi stapani de chei, de ce nu poate fi doar unul? Iar acela, cand doreste, sa-ti deschida usa oferindu-ti in acelasi timp si permisul de trecere, ca doar dehhh depinde de el, el are toate cheile. Dar de ce sunt mai multi? Mergi la unul, care are o putere atat de mare, iar el iti accepta argumentele si iti da o cheie, dar odata ce-ai ajuns destul de aproape de usa, observi ca usa aceea e incuiata si cu o cheita mai micuta, una pe care trebuie sa o obtii de la un altul, care dupa parerea ta are o putere cu mult mai mica, dar care de fapt iti poate decide viitorul.
Mi s-a deschis o usa dar imediat a fost inchisa de acest al doilea... Si acum ma zbat sa-i intru in gratii sa pot obtine si cheita aceea micuta si e obositor, al naibii de obositor. Dar simt ca la final nu voi iesi botita din aceasta afacere. Iar satisfactia va fi cu mult mai mare vazand ca am obtinut ceva pentru care am muncit din rasputeri. Incerc sa fiu optimista si sa fiu puternica, sa-mi iubesc obstacolele si sa le inlatur usor usor folosindu-ma de un senzual Tango, indepartandu-le de scopul meu, ducandu-le departe departe. Unele s-au lasat "dansate", altele mai greu.
Va voi spune mai tarziu cine danseaza mai bine, eu...sau obstacolele care stau in calea mea. ;)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu