Un dor imens ma cuprinde de fiecare data cand merg acolo. Exista un loc special care ma face sa zbor departe, la vremuri apuse de foarte mult timp. Nimeni le stie decat eu si poate el, dar nu, el nu.
Am revazut acele locuri si asta doar datorita tie. Demult, nu era nimic. Acum, e totul. Acum imi doresc sa mai pasesc pe acele locuri ascultand rasul tau prea putin colorat, bancurile spuse parca la timp si cu o patima ce trezeste la viata imediat orice suflet ratacit prin amintiri. Nu mi-am imaginat niciodata ca as putea vorbi astfel cu tine, ca poate as putea face astfel de lucruri in prezenta ta si totusi...simt ca ma intelegi. Simt ca as putea avea incredere in tine si e placut. Mergeam alaturi de tine si iti atingeam umarul din greseala sau uneori intentionat si tresaream, mi se parea ca fac ceva iesit din comun, de parca legatura ta cu ea nu-mi permitea nici macar acest mic gest de prietenie solida. Si inca simt asta. Legatura ta cu ea, apusa sau nu, nu-mi permite niciun fel de gest, poate nici cele care sunt ades intalnite intre prieteni. Cu greu, si pana si acelea-mi par tradari. Dar un sarut, o atingere usoara a buzelor, ale tale - buze moi, ale mele - lacome dar...hmm tradare imi suna incontinuu, stii? M-abtin, e cel mai bine. Lasam deoparte ape tulburi, azi. Iar maine, ma vei lua de manuta si ma vei plimba pe aceleasi alei umblate mai demult, cu alti oameni, alte figuri, ma vei binedispune si imi vei ridica acelasi zambet larg pe fata, iar gesturile limitate la o stransa prietenie vor creste in ritm pana ce, la un moment dat, nu le vom mai distinge, vor intra in obisnuit. Iar plimbarile dupa papuci si huse vor fi...hmmm...ca'ntotdeauna - prilej de mare bucurie. ;)
Cu gandul la ieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu