Completări...

Sunt puțin extaziată azi. Se înțelege de ce. Dar faptul că una din dorințele mele se va împlini nu e singurul motiv, ba nici nu știu dacă e cel predominant. Tu ești cel care mi-a dat aripi azi. Nici nu-ți poți imagina. Aș reciti la nesfârșit conversația noastră dar din păcate nu am acum acces la ea. Te-aș suna dar, din nou, știu că nu ar fi soluția cea mai bună. Așa că aștept să mă cauți, da, tu. Eu nu aș avea curajul să te caut, nu aș ști ce să-ți spun, nu aș ști nimic, mi-e teamă că aș fi atât de nesăbuită încât să te chem aici, iar în momentul în care ai fi aici, sunt sigură că aș înlemni. Nu aș fi în stare de nimic, sau poate aș fi în stare de prea multe, lucruri pe care nu ni le dorim nici eu nici tu, și lucruri pe care, poate, le-am regreta mai apoi. Și, sincer, nu aș vrea să risc legătura noastră pentru câteva momente.
Caută-mă tu! Ia-mă în brațe tu! Șoptește-mi tu! Be you!
Nu cer imposibilul, după cum ți-am mai spus, dar nici nu vreau o nimica toată. :) Ce e de făcut? Mi-e frică, mă crezi? Nu știu exact de ce, dar simt o teamă puternică. Știu că mă apropii foarte încet și mi-e teamă. Mi-ar fi teamă să te strâng în brațe ca nu cumva să îți fac rău. Mi-e teamă că te-aș putea săruta căci poate buzelor mele le va fi greu să se desprindă de ale tale. Mi-e teamă să-mi las inima să te iubească, căci foarte ușor, atunci, va cădea în prăpastia pregătită de tine, de unde greu va mai ieși.Mi-e teamă să nu mă las să te iubesc, căci astfel aș pierde multe, chiar razele de soare dimineața. Multe temeri, dar și mai multe zâmbete. :)
Hai să ne vedem undeva. :) Undeva departe de aici, departe de acum. Undeva! Spune-mi doar vino și voi veni.
Unui el, fruct interzis...